Dacă am vorbit, pe scurt, despre benedictini, arătând că acești frați formează un ordin foarte "proteic", trăsătura comună a lor fiind accentul pus pe ascultare, să trecem acum la un alt fel de spiritualitate: cea franciscană. Acest ordin este mult mai nou, începuturile sale datând din anul 1209. Despre formidabila personalitate a Bisericii care este Sf Francisc se găsesc multe tone de informații pe net și prin biblioteci, ca și despre istoria acestor frați ai săi. Noi să cercetăm puțin ce reprezintă franciscanismul astăzi.
Nu voi vorbi, acum, despre surorile clarise, ramura feminină și atât de diferită a ordinului. Nici despre frații terțiari, care fac subiectul altui topic. Cei care sunt, propriu-zis, franciscanii de azi sunt cei reuniți de trei ordine: minoriții, conventualii și capucinii.
Minoriții sunt cei mai vechi și au cea mai directă descendență din ordinul originar, acela întemeiat de Sărăcuțul din Assisi. Ei pot fi recunoscuți după rasele lor brune, precum și după faptul că centura lor, cingulum este alcătuită dint-o funie strânsă în jurul rasei, care se continuă cu un mare șirag terminat cu o cruce. Este rozariul serafic, alcătuit din 7 decade (7 biluțe sau noduri mari care termină fiecare câte 10 biluțe sau noduri mici). Este specific lor. Dacă vedem vreun călugăr cu un asemenea rozariu de 7 decade, înseamnă că tocmai vedem un membru al OFM (Ordo Fratrum Minorum).
Franciscanii conventuali s-au separat devreme de principalul ordin. Dacă minoriții sunt mai mult umblători, în schimb conventualii trăiesc mai mult în comunități călugărești (conventuri). Spre deosebire de minoriți, care nu pot poseda absolut nimic, nici măcar mâncare pentru mai mult de o zi, conventualii au dreptul să aibă bunuri personale, iar conventul lor poate avea venituri. Pot fi recunoscuți după rasa gri. Superiorul local poate permite portul rasei negre. Gri sau neagră, haina conventualilor este încercuită de aceeași funie ca la toți franciscanii, numai că e vorba de o funie simplă, fără rozariu care să o continue. Dacă, după numele unui preot, apare prescurtarea "OFMConv" înseamnă că este vorba de un preot din acest ordin.
Franciscanii capucini sunt ultimii apăruți, în jurul anului 1500. Ei poartă rasă gri, albă sau neagră, dar cel mai adesea brună (cam de culoarea cafelei "capucino"). Aceeași cingătoare ca la toți franciscanii, dar de astă dată cu trei noduri mari, care să ale amintească de cele trei voturi când au primit tonsura: al sărăciei, al castității și al ascultării. Nodurile capucine sunt greu de făcut, trebuie să fii membru al OFMCap (sau marinar) ca să pricepi ceva din cum se fac. Capucinii practică o modalitate de a se ruga neîncetat, pe care ei o numesc "rugăciunea minții". Cel mai cunoscut capucin român din istorie este Fericitul Ieremia Valahul. Padre Pio a aparținut acestui ordin.
Ce este comun acestei mari familii evanghelice care împânzește lumea? Care ar fi trăsăturile cele mai generale ale spiritualității franciscane ? Mai întâi, ar fi accentul pus pe sărăcie. Mai există și alte ordine de "frați cerșetori", dar, când auzim această sintagmă, mai întâi ne vine în minte chipul Sf Francisc, poreclit "sărăcuțul". O altă trăsătură este accentul pus pe umanitatea lui Cristos. Nimeni nu cultivă imitațiunea lui Cristos așa cum o cultivă franciscanii. Dacă cuvintele Apostolului Nemurilor "Fiți mie următori, așa cum sunt eu lui Cristos" ar trebui puse pe epitaful cuiva, acesta ar fi Sărăcuțul.
|