Citat:
În prealabil postat de Yasmina
V-as ruga sa nu mai teorizati acest subiect ci incercati sa vb concret de exemple personale sau cel putin de exemple din realitatea alaturata voua:strada voastra,blocul vostru,alti membri ai familiei...
|
Aricolul despre care se discuta mi-a adus aminte de o intamplare care in trecut m-a marcat mult. Cand eram studenta, am cunoscut o doamna care avea o fetita de 2 ani si un catelus minunat alb si cret. Fetita statea la o femeie, remunerata in acest sens, cu saptamanile. Am mers o data cu aceata doamna sa ii mai duca cate ceva fetitei, impreuna cu catelul. Atat la dus cat si la intors, doamna mi-a vorbit doar de catel, cat este de minunat, ce face, etc. Dureros mi-a parut momentul in care mama a plecat cu catelul in brate, lasandu-si fetita acolo. Doamna respectiva avea o afacere personala care ii permitea un program flexibil, insa mi-a spus ca nu se poate descurca si cu catelul si cu fetita, de aceea este nevoita sa o lase acolo. Din acesta experienta, am inteles perfect punctul de vedere al autorului articolului.