Cineva spunea ca Avva Agathon traia si muncea numai pentru a face bine aproapelui sau. Cand se intampla sa treaca raul impreuna cu alti frati, el era cel dintai care punea mana pe vaslele barcii. Iar cand oaspetii veneau sa-l cerceteze, cu o mana ii saluta, iar cu cealalta se grabea sa puna masa pentru a-i ospata.
Odata cineva i-a dat un harlet ca sa-i fie de ajutor la sapatul gradinii.
Intr-o zi s-a intamplat ca un frate sa-l vada in mainile lui si i-a zis Sfantului : Ce harlet frumos !
Avva Agathon nu a voit in ruptul capului sa-l lase pe acesta sa plece fara a lua harletul care i-a placut atat de mult.
La fel, spuneau ca Avva Apollo isi iubea semenii atat de mult, incat niciodata in viata lui nu a refuzat sa ajute pe cineva, fie ca era vorba de un serviciu mic sau unul mare.
Ori de cate ori fratii ii cereau ajutor, el se oferea de indata, zicand intotdeauna cu zambetul pe buze : Astazi voi trudi impreuna cu Domnul pentru binele sufletului meu.
Urmatoarele ne sunt povestite de Episcopul Paladiu de Helenopolis.
Avva Serapion a fost un nevoitor egiptean, la toata fapta buna iscusandu-se desavarsit, cu neagoniseala mai pe toti intrecand. Adeseori putea fi vazut ratacind intr-un cearceaf invelit in jurul trupului gol, deoarece isi dadea hainele drept milostenie. Din aceasta pricina, el a mai fost poreclit « Sindonie » (de la grecescul sindon, sindone – cearsaf)
|