Tocmai, CRisti, ca e tocmai precum spui. Ochii sunt mereu foarte atenti la tot ce misca-n BOR. Si nu-s mereu ochi binevoitori/prietenesti ci, cum stim bine, sunt ochi de rapitori, ochi de lup si de sacali/hiene, deseori. Iar limba cleveteste neincetat. Atunci, de ce sa clevetim si noi?
Ca urmare, daca asa stau lucrurile oare nu e firesc sa facem tot mai vartos cum zice sora Nucutucu?

Imi amintesc ce spunea parintele Sofian Boghiu cand a fost iesirea aia masiva din decembrie pe strazi, pentru rasturnarea regimului. Toti il rugau sa ii lumineze - preotii, membrii de vaza ai clerului se stransesera la Man. Antim sa ceara sfat, binecuvantare.
Iar parintele a spus scurt: sa ne facem treaba fratilor! Iar treaba noastra e sa mergem la rugaciune!
Si asa au facut, unii dintre ei...
Altii insa s-au repezit la ciolan si inghiontiri. Fiecare cu prioritatile lui pe lumea asta.
Asadar, noi ce alegem? Atacuri sunt multe, mereu ne trezim loviti si muscati atat din jurul nostru cat, vai, ca aici cred ca e inca mai mare pericolul, dinlauntrul sufletului fiecaruia, din vazduhurile interioare.
La rugaciune asadar si la niscaiva milostenie si ingaduinta. Domnul sa ne lumineze si sa ne ocroteasca!

P.S. Spun sincer ca ma dor atacurile din presa la adresa fratilor catolici, la fel cum m-a mahnit mult si atacul impotriva statuilor si alte atacuri semnalate aici pe forum si in presa lumii.
Ma doare si ma sperie.
Deoarece BC si BO sunt atacate pretutindeni, tot mai virulent in ultimii ani. Crestinismul nu pica bine la stomacul indigest al unora, e limpede. Si suntem cu totii amenintati. Nu ar fi atunci mai firesc sa fim tot mai stransi in solidaritate, decat violenti si ironici unii cu altii? N-o patim cu totii, cand unii cand altii, cand impreuna? Ne putem pastra diferentele insa cred ca timpurile grele ne obliga tot mai pregnant sa devenim mai degraba solidari decat separati.