Parerea mea este ca tinutul asta cu dintii de ortodoxism (cineva se exprima in termeni mai duri, numind-o paranoia) nu este nici sanatos, nici crestin.
Cred ca un parinte care isi imagineaza ca isi poate feri copilul de influente negative prin actiuni de interdictie este cel putin naiv. Dovada sta faptul ca tot mai multi copii din ziua de azi ajung sa se drogheze, sa isi inceapa viata sexuala la varste foarte mici, etc. In plus, in scoala (si nu numai, caci scoala nu este singura societate cu care copilul intra in contact) exista si influente pe care nu le poti interzice. De exemplu, banuiesc ca nici un crestin nu ar fi de-acord ca al sau copil sa invete ca omul este un rezultat al evolutiei. Insa nu are de ales, pentru ca asta i-se spune la ora de biologie.
Ceea ce poate fiecare parinte sa faca pentru copilul lui (fiecare parinte credincios) este sa ii ofere o educatie religioasa acasa si un exemplu personal de traire a acestui crestinism. Si ... sa se roage Domnului pentru copilul sau.
E greu, intr-adevar, sa acceptam ca s-ar putea ca ai nostrii copii sa se se indeparteze de Dumnezeu, dar ... ca si in orice alt aspect al vietii, noi nu ii putem controla. Copilul este o persoana distincta de parinte care are viata sa proprie si trebuie sa faca propriile alegeri. Parintele nu va raspunde in fata lui Dumnezeu de alegerile gresite ale copilului (decat in masura in care i-a spus minciuni sau i-a dat un exemplu gresit), asa cum nici copilul nu va raspunde pentru pacatele parintilor. Fiecare va fi judecat pentru propriile fapte, vorbe si ganduri.
In rest, pentru copii si pentru toti cei dragi noua (soti, parinti, bunici, prieteni, s.a.) ne putem ruga ca Dumnezeu sa ii calauzeasca astfel incat sa faca alegerile potrivite, sa le lumineze mintea pentru a intelege adevarul si sa le deschida inima pentru a-l accepta.
|