Una dintre pasiunile mele este fotografia. In general, fotografiez peisaje, orase, cladiri, inclusiv biserici. Dar mai am si fotografii cu oameni. Am si multe fotografii vechi, vreo cateva chiar de un secol - se vede ca si stramosii mei au avut aceasta pasiune.
Postez fotografii pe mai multe site-uri specializate pentru ca:
- nu-mi place sa pastrez numai pentru mine;
- galeriile foto ale acestor site-uri sunt si o modalitate in plus de conservare (calculatorul se mai viruseaza, cele pe hartie se mai ratacesc);
- e o modalitate de a obtine un feed-back cu privire la fotografiile pe care le fac.
Pana acum nu am postat pe internet poze cu oameni, decat daca intamplator au fost in cadru.
Dar m-am gandit sa fac si o galerie cu fotografii vechi de familie (persoane care nu mai sunt in viata - bunici, strabunici), precum si cu mine (pe ceilalti din familie si prietenii ii las deoparte, pentru ca nu am dreptul sa le expun imaginea, dar de imaginea mea am dreptul sa dispun).
Care este problema?
Am citit un articol despre pornografie, definita, in mod convingator, ca iconografie demonica.
Desigur, pozele pe care le fac eu (sau pe care mi le-au facut mie altii) sunt decente (si nici au scopuri matrimoniale, in caz ca s-a gandit cineva la prostii), dar daca fotografiile porno pot fi icoane ale pacatului, nu poate avea calitatea de icoana orice fotografie a unui om?
De exemplu, daca postez fotografii cu mine insumi, imi fac singur icoana? Daca fac o galerie cu mine si stramosii mei, ar fi ca un altar virtual pe care l-as ridica mie insumi sau familiei mele?
Fara indoiala, trebuie sa recunosc ca pe undeva, exista si elementul vanitate care ma indeamna sa postez fotografii (chiar si cele cu peisaje), dar acest ingredient sta in spatele expunerii publice a oricarui obiect, de la opere de arta, pana la mobila lucrata manual si ... fotografii.
Deci, sa-mi fac galeria de care scriam mai sus, sau nu? Ce credeti?
|