[AlinB]

În prealabil postat de ucenic

Eu unul am vazut in viata asta un principiu simplu, pe intelesul tuturor. Noi oamenii suntem diferiti. Daca mergem mai departe observam ca suntem atat de diferiti incat avem intelegeri diferite despre aceleasi lucruri, fenomene sau obiceiuri.

Conform observatiei mele, noi oamenii numim diferit acelasi lucru si ne raportam diferit la aceeasi realitate.

Mergand mai departe am observat ca, in limitarile noastre, noi abordam experientele noastre cu exteriorul ca fiind cele "adevarate".

Acum, fata de aceste "adevaruri" individuale noi ne raportam cumva individualist, subiectiv, de unde rezulta de la sine ca, in ochii mei, "adevarul" meu subiectiv este totuna cu "adevarul" obiectiv, acela care exista insa in afara mea.

Conform principiului enuntat mai sus, acest "adevar" obiectiv devine automat "adevar" subiectiv si in ochii altuia...

Ce avem acum? Doi indivizi, care recunosc mai multe "adevaruri" subiective despre un singur "adevar" obiectiv.

Intrebare: care "adevar" subiectiv din cele doua reproduc fidel "adevarul subiectiv? Care "adevar" este adevarat?

-----------------------------------

In ceea ce priveste Biblia... Pentru noi toti, pentru noi crestinii, Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu. Insa ea nu este infailibila d.p.d.v. strict literar ci este infailibila d.p.d.v. al mesajului. De ce oare? Pentru ca El, Cuvantul a fost oarecum filtrat prin "subiectivismul" individului. Astfel ca avem de ex. in limba romana, sub indrumarea BOR, mai multe traduceri, mai multe versiuni, care nu sunt traduceri si copii identice ale originalului dar au toate acelasi inteles.

Acum, daca Cuvantul scris este usor diferit in structura nu insa si in mesaj cum oare intelegerea - "adevarul" nostru despre un lucru sau altul nu poate fi subiectiva pe alocuri, si cum puate sa mai pastreze in acelasi timp "esenta"
adevarului obiectiv nealterata?

Pana aici ridici problema foarte bine si foarte corect, ai baze pentru un rationament sanatos.
Din pacate, in a doua parte care ar trebui sa fie dezlegarea intrebarii, deraiezi.

Exemplul care imi vine in minte este Crezul crestin. Crezul este o marturie vie a credinciosului crestin chiar daca crestinul respectiv isi face cruce sau nu, se roaga la sfinti sau nu, se impartaseste cu Trupul si Sangele Domnului intr-un fel sau in altul.

Crestinul de peste tot si din toate denominatiile marturiseste prin Crez despre Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul Sfant, despre Biserica si despre asteptarile pe care le are.

Privind exemplul acesta putem spune ca noi, cei multi, avem "adevaruri" subiective multiple si totusi slujim prin acelasi "adevar" obiectiv - Crezul.

Din pacate solutia propusa se numeste "reducere la esenta" sau mai bine spus "reductionism".

Adica A nu este egal cu B dar daca ajung sa ignor suficiente diferente intre A si B atunci pot spune ca A este egal cu B.

Asta nu e ratiune ci sfidarea ei.

Si ca sa revin punctual la "Crezul" tau, ignori cateva aspecte:

1. NU toti cei care isi spun crestini ar putea rosti crezul - sunt de exemplu unii care nu sunt trinitarieni.

Daca eu nu am dreptul sa te exclud din definitia crestinismului pe tine care respingi icoanele, de ce tu ai avea dreptul sa excluzi pe cei care nu sunt trinitarieni?

2. Credinta crestina nu se reduce la "Simbolul de Credinta" asa cum nu se reduce nici la "Scriptura" si interpretarile derivate din ea care si tu ai observat pot diferi substantial.

3. Nu toti care spun "Una Sfanta Soborniceasa si Apostoleasca Biserica" se gandesc de fapt la acelasi lucru.
Ortodoxul se gandeste la Biserica Ortodoxa, neoprotestantul la o biserica-concept a celor oarecum virtuosi care au acelasi nume pentru dumnezeul lor: "Isus Hristos" sau pe aproape.

Ori, daca acelasi cuvant (sau cuvinte) poate desemna realitati diferite prin prisma unor intelgeri diferite (ex. cu "Biserica" mai sus), de ce nu reusesti sa accepti ca si cuvintele "Isus Hristos" pot desemna realitati diferite?

Eu cred ca Dumnezeu intelege limitarile noastre de raportare la realitate si ca nicicum, nici unul dintre noi nu putem defini "adevarul" asa cum il defineste El - obiectiv.

Depinde la care adevar te referi.
Daca te referi la adevarul de credinta, pentru asta (si nu doar) Dumnezeu a lasat Biserica (1Timotei 3:15) - ca institutie vazuta si nu ca abstractie, notiune personala a fiecarui individ definita si redefinita dupa nevoile personale ca si adevarul in care tu crezu.

De aceea Dumnezeu, care da ploaie si peste cei buni si peste cei rai, accepta variantele noastre bruiate, subiective de "adevar" atunci cand ne referim la Sine - Adevarul Ultim si Suprem.

Le accepta ca si ce?
Sf. Scriptua spune ca nu le accepta - "variantele" sunt definite ca erezie si pacat de moarte. Galateni 5:20

Eu nu ma supar daca cel mai mic din fii mei imi spune ca am slabit, in acelasi timp in care cel mare imi spune ca m-am cam ingrasat, cata vreme amandoi ma iubesc si imi spun "Tata".

Nu te-ai supara nici daca fiul tau cel mic ar spune lumii ca tu condamni homosexualitatea in timp ce fiul tau cel mare zice ca o accepti si binecuvintezi "dragostea" homosexuala chiar si cu casatoria?

Sau alt exemplu, daca unul din fii tai ar zice ca tu ai spus ca mantuirea se obtine tinand sambata, refuzand mancarea "necurata", platind zeciuiala si fiin un om relativ decent in fata societatii, esti ok cu asta?
Nu crezi ca prin aceste afirmatii li se face acelora care cred in ele un deserviciu si tie inclusiv?

Eu, ca tata nu ma supar ca cele doua observatii ale lor nu sunt identice, fidele realitatii dar cu adevarat ma supar daca fiecare dintre ei isi sustine la nesfarsit "adevarul" subiectiv despre mine, si plecand de la diferente sa ajunga la divergente, sau mai rau.

Din pacate cam asta era si perspectiva lui Cornilescu cand a preferat sa traduca "eresuri" prin "certuri intre partide".
Adica vezi Doamne, nu erezia e rea, ci sa tii musai sa o demonstrezi este.
Adica poti fi eretic, poti avea un crez oricat de aiuristic, atat timp cat iti vezi de erezia ta si nu faci din ea pricina de cearta, te mantuiesti.
Halucinant.

In acest chip, Domnul nostru Iisus Hristos, pe care Il marturisim si unii si altii, cunoscand unde se va ajunge cu privire la definirea "adevarului" obiectiv despre El, Cuvantul Sau etc. prin filtrele noastre limitate si subiective, S-a rugat Tatalui:

"Ma rog ca toti sa fie una, cum Tu, Tata, esti in Mine, si Eu in Tine; ca si ei sa fie una in Noi, pentru ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis." (Ioan.17:21)

Uniti in El si totusi diferiti unul fata de celalalt.

Unitate in diversitate. Aceasta este posibila numai prin Duhul Sfant al lui Dumnezeu.

Noi oamenii ne dezbinam prin "adevaruri" subiective, Duhul Sfant ne uneste prin Adevarul Obiectiv, Unic si Absolut - Iisus Hristos.

Cu alte cuvinte, oamenii pot sa-si scoata ochii, de fapt Duhul Sfant este cel care ii uneste.
Duhul Sfant le-a spus sa ignore secole de crestinism si sa scoata Biblia din contextul acestor secole si in schimb sa se raporteze doar la mintea lor si deci sa inteleaga lucrurile pe dos si sa porneasca schisme in baza acestor suceli ca desi sa fie despartiti in fapt, sa fie uniti intr-un plan abstract, dincolo de orice evidenta in acest sens.

Pornesti de la un rationament - ajungi la o fantezie fara legatura cu realitatea.