[Demetrius]

În prealabil postat de Mihailc

Demetrius, una e să-ți asumi o cruce pe măsura ta și alta să-ți pună cineva o cruce standardizată în spate obligatoriu, ca o condiție sine qua non pentru aprofundarea unei vocații. Rigiditățiile catolicismului în ceea ce privește castitatea forțată, îl va conduce fie la o regândire în duh patristic a problemei slujirii ecleziale, fie la schismă ”în rate” și o decredibilizare masivă a mesajului său pastoral.
Desăvârșirea creștină se măsoară în libertate ontologică a persoanei, asumată liber în comuniune cu Biserica, adică lepădare de sine într-un mod foarte realist. Cu alte cuvinte: spune-mi cât poți să renunți la pretențiile ego-ului tău (implicit a celor considerate ca necesare) ca să-ți spun cât de creștin ești. În vârful scării adevăratelor virtuți ne așteaptă libertatea cea mai apropiată de absolut, proba supremă a credinței: mucenicia, renunțarea la tot, din dragoste pentru Hristos. Mucenicii sunt cei care agonisesc fulgerător sfințenia printr-o alegere cu miză uriașă, între viața întru moarte și moartea dătătoare de Viață. Pentru păgânii din toate timpurile, asta e cea mare nebunie, să dai pasărea din mână pe aia de pe gard, dar pentru Dumnezeu înseamnă izbânda desăvârșită a învierii lui Hristos, libertatea față de consecința ultimă a păcatului, moartea.

Din cuprinsul mesajului înțeleg că i-ai răpuns lu glykys deși ai scris Demetrius.