Citat:
În prealabil postat de ucenic
Eu vorbesc despre ceea ce crestinul, ca si urmas al lui Iisus Hristos, ca si copil de Dumnezeu poate marturisi: Pe Tatal, pe Fiul, pe Duhul Sfant, lucrarea mantuitoare a Fiului, moartea, invierea, inaltarea, revenirea Lui...
Insa chiar teologiile crestine diferite duc adesea la discutii contradictorii, chiar la cearta in toata regula si atunci intreb, unde este dragostea pe care Cel de Sus se asteapta sa o vada intre noi?
"Daca crede cineva ca este religios, si nu-si infraneaza limba, isi insala inima, religia unui astfel de om este zadarnica." (Iac.1:26)
Asadar, oricat de potrivit ar fi in mintea noastra intelesul nostru teologic despre Dumnezeu, menirea lui piere odata cu dragostea care a pierit fata de fratele nostru.
Dumnezeu nu se uita la "ce stim" despre El ci la "cum traim" ceea ce stim despre El.
In esenta noastra de crestini nu sta teologia, inchinarea sau slujirea ci in esenta noastra de crestini se regaseste credinta, nadejdea si dragostea.
Acum, vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos; dar atunci, vom vedea fata in fata. Acum, cunosc in parte; dar atunci, voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin. Acum, dar, raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea." (1Cor.13:12,13)
Binecuvantari!
|
Esenta ta este buna ,caci urmezi calea adevaratului Dumnezeu,cel al iubirii.
Dar oricat ai incerca sa arunci punti de legatura intre religii,acestea nu exista.
Intradevar , ceea ce ne uneste este iubirea ,mai degraba a lui Dumnezeu fata de noi.
Dar conceptiile si credintele noastre sunt diferite .
Singura cale sa fii apreciat cu adevarat de acestia pe care ii numesti frati aici ,este sa treci iar la ortodoxie. De ce vrei tu sa fii un ucenic la sectari,si nu preferi mai degraba sa fii printre cei mai mari la ortodoxi? Caci inca odata repet,esenta ta este f buna