[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Mihailc

Episcopii ortodocși sunt aleși dintr-o vocație pentru care au optat inițial în mod liber

Exact aşa este şi la preoţii romano-catolici. Ei aleg în mod liber, nimeni nu le impune celibatul. Când păşeşti pe drumul preoţiei, ştii la ce să te aştepţi: nu este un lucru pe care îl descoperi pe parcurs, ci ştii de la început că păşeşti pe drumul căsătoriei cu Cristos (matrimonium sacerdotum).

pe când aveau și altă opțiune de a sluji în Biserică prin primirea hirotoniei,

Sunt multe feluri de a sluji în Biserică. Dacă vor, în acelaşi timp, să se căsătorească şi să slujească altarului, romano-catolicii pot alege calea diaconiei.

iar episcopatul nu e o vocație separată, nici o opțiune la îndemâna tuturor, ci o adâncire a vocației preoției la solicitarea eclessiei .

Şi, aşa cum am arătat, la ortodocşi numai unii dintre cei care au vocaţia preoţiei pot adânci vocaţia aceasta: preoţii necăsătoriţi.

În Biserica Ortodoxă, avem numai taina preoției în aprofundarea căreia se află episcopatul, iar preoția poți să o primești după cum ai ales să viețuiești, căsătorit sau nu.

În Biserica Catolică, deplinătatea preoţiei o au numai episcopii. Ei îşi aleg colaboratori presbiteri. Pentru ei, dacă cineva a ales să se căsătorească, este semn că nu doreşte să se dedice cu totul lui Dumnezeu, slujindu-L ca preot. Căsătorit fiind, nu poţi merge mereu unde te trimite Biserica, ci vei fi nevoit să mergi unde te trimit nevasta şi copiii, având obligaţii faţă de aceştia. "Fericit bărbatul care (...) în legea Domnului e voia lui şi la legea Lui va cugeta ziua şi noaptea" (Ps 1). Este fericirea preoţilor căsătoriţi cu Domnul. Un alt fel de fericire este pentru cei cu vocaţie la căsătorie: şi aceia "în legea Domnului e voia lor", dar aceia nu vor putea "la legea Lui să cugete ziua şi noaptea". Iată de ce fiecare tânăr catolic este îndemnat să aleagă: Potirul sau femeia ? Şi Potirul, şi femeia, nu se poate: este semn că nu îţi doreşti destul de mult Potirul. Noi credem că toţi cei 12 Apostoli, chiar dacă unii erau căsătoriţi mai dinainte, deîndată ce au auzit chemarea Domnului şi porunca Lui: "să faceţi aceasta în amintirea Mea" nu au mai avut relaţii matrimoniale cu soţiile lor, ci au trăit tot restul vieţii în stare de abstinenţă pentru Cristos, precum călugării, în stare îngerească.