Necuratul si-a varat zdravan coada, dezbinand Biserica lui Hristos, biserica primara. Inovatiile aduse reprezinta tichia de margaritar pe capul chelului. Nu de astfel de inovatii are nevoie un traitor crestin pentru a-si atrage harul Duhului Sfant, ci de post, rugaciune si nevointa, de virtuti crestine si de lupta cu pacatul. Fara acestea suntem niste zerouri umflate si atat.

Dumnezeu sa ne ajute sa intelegem ce sa agonisim si ce sa respingem in fiecare moment al vietii noastre. Caci viata noastra duhovniceasca este alcatuita dintr-un lung sir de alegeri.

Fiecare trebuie sa poarte o cruce potrivita pentru el. Daca e prea mare, va cadea sub povara ei. Celibatul mi se pare o cruce prea mare pentru un preot catolic tanar, aflat in mijlocul lumii. E ca si cum ai pune paie langa foc si te-ai ruga apoi sa nu arda!

Abia isi stapaneste gandurile de desfranare si patimile un monah postitor incercat. Nu e gluma. In Vietile Sfintilor scrie cat de greu este sa lupte cu gandul desfranarii, cu patimile in general, chiar si un pustnic. Cum sa vii sa-i ceri sa duca o astfel de lupta unui preot tanar care mai trebuie sa si povatuiasca enoriasele sa fie cuminti? E o cruce prea mare, pe care cred ca aceia care au pus-o pe umerii catolicilor au ales-o din trufie. Ar fi bine sa-si recunoasca neputintele si sa-si ia o cruce pe care pot s-o si duca.

Dupa o perioada de sihastrie, timp in care s-a despatimit, Sfantul Serafim de Sarov a povatuit multi credinciosi si credincioase. Sa luam aminte la viata acestui sfant.