Citat:
În prealabil postat de osutafaraunu
Nu eu afirm, ci Scriptura. Sufletul uman (deci ființa umană întreagă, vie) nu este demiurgică ca să "dea viață", aceste este atributul lui Dumnezeu, doar El dă viață. Și o dă prin suflarea de viață pe care a pus-o în om încă de la Creație (Fac.2,7).
|
Nici eu nu afirm ca sufletul este viu prin fiinta sa: sufletul este nemuritor prin harul lui Dumnezeu, asa a vrut Dumnezeu ca sufletul omului sa fie nemuritor. Dar sufletul omului nu este nemuritor prin sine insusi.
Reversul raspunsului tau este, insa, aceeasi problema pe care ai pus-o tu: este cumva "suflarea de viata" - adica suflul plaminilor izvorata de la Insusi Dumnezeu?
Asta inseamna ca suflul respirator izvoraste direct de la Dumnezeu? Nu cumva e o idee putin prea "avantata"?
Citat:
În prealabil postat de osutafaraunu
Da, încerci, însă faci tot gafe, căci nu poți lupta împotriva Cuvântului lui Dumnezeu ca să dovedești asta. Aparatul respirator fără "suflarea de viață" de la Dumnezeu nu poate face nimic, precum aparatul de respirație artificială din Reanimare nu face nimic fără curent.
|
(As aprecia foarte mult daca ai renunta la sentinte si condamnari de prost gust. Fac din nou apel la o discutie decenta si civilizata. Este chiar atat de greu sa renunti la aceste invective?).
Deci, pana la urma am lamurit ca "suflarea de viata" este ceva ce nu tine de functiile organice ale corpului uman. De acord? Este ceva ce vine de dincolo de capacitatea omului de a se mentine pe sine in viata. Corect?
(Ex.cand un bebelus vine pe lume medicul ii da peste fundulet pentru ca micutul sa-si inceapa respiratia.)
Citat:
În prealabil postat de osutafaraunu
Altă gafă! Suflarea de viață nu "se stinge", ci se întoarce la Cel care a dat-o.
|
OK!!!
Concluzie: vorbim despre ceva - nu stim ce anume - care se intoarce la Dumnezeu in momentul mortii omului.