[osutafaraunu]

În prealabil postat de stefan florin

ti se pare ca Pavel in 1 Tesaloniceni 5:23 vorbeste la figurat?

Pavel nu face aici un studiu al naturii umane, ci vrea să se asigure că nicio parte a vieţii convertiţilor nu va rămâne neatinsă de puterea sfinţitoare a lui Dumnezeu. În general Biblia pare să vorbească de o împărţire în două a naturii umane, fie trupul şi sufletul (în concepţia voastră), fie trupul şi duhul (în concepţia noastră). În Epistola către tesaloniceni termenii aceştia sunt puşi laolaltă pentru a scoate în evidenţă că nicio parte din om nu trebuie să rămână neatinsă de influenţa sfinţirii. Putem vedea o însemnătate specială în subîmpărţirile pe care le face Pavel.

Prin „duh” (πνεύμα) se poate înţelege principiul superior al inteligenţei şi al gândirii, cu care este înzestrat omul şi cu care Dumnezeu poate să comunice prin Duhul Său (aşa cum s-a căznit Delia să ne convingă). Omul este adus la asemănarea cu Hristos prin înnoirea minţii cu ajutorul Duhului Sfânt.

Prin „suflet”, (ψυχή), când este deosebit de cuvântul „duh” (spirit, suflare de viaţă), se poate înţelege acea parte a naturii umane care este formată din instincte, emoţii şi dorinţe. Aceasta poate fi sfinţită şi ea. Când, prin lucrarea Duhului Sfânt, mintea e adusă în conformitate cu mintea lui Dumnezeu şi raţiunea sfinţită predomină asupra naturii inferioare, atunci impulsurile, care altminteri ar fi împotriva voinţei lui Dumnezeu, ajung să fie supuse acesteia. În felul acesta creştinul umil poate să ajunge la un aşa grad de sfinţire încât impulsurile sale să fie în conformitate cu voia lui Dumnezeu. Astfel creştinul îşi găseşte plăcerea în a face voia Sa. Legea divină este în inima lui.

Înţelesul cuvântului „trup” (σώμα) nu cred că mai trebuie să-l dezvolt, e destul de evident. Corpul – carne, sânge şi oase – care e condus fie de natura superioară, fie de cea inferioară. Când mintea este sfinţită, omul nu abuzează de trup. Atunci sănătatea este prosperă.

Cam asta vrea să spună apostolul Pavel, judecă tu însuţi dacă vobeşti direct, ori figurat. Oricum ar vorbi, se referă la ceva ce ţine de omul viu, nu de mort. E cât se poate de clar!