Un frate l-a intrebat pe un batran: De ce, Avva, calugarii din zilele noastre, desi se trudesc si ei, nu mai primesc de la Dumnezeu darurile duhovnicesti pe care le primeau Parintii din vechime ?
In vechime, fiul meu, i-a raspuns Batranul nevoitor, calugarii se iubeau mult intre ei, si fiecare dorea sa-si ajute fratele sa urce din ce in ce mai sus pe treptele lucrurilor cele inalte. Astazi, iubirea s-a ratacit, iar calugarii se atrag unul pe altul spre lucrurile cele de jos, iar din aceasta pricina, Dumnezeu ni ii inzestreaza cu daruri duhovnicesti.
In vechime, i-a zis Avva Ioan unui calugar tanar care venise sa-i ceara sfat, truda de seama a calugarului era nevointa duhovniceasca, pe cand munca mainilor era o indeletnicire obisnuita. Astazi, aceste intaietati s-au schimbat: nevointa sufletului este considerata o indeletnicire obisnuita, iar munca mainilor o ocupatie. Dar ce este nevointa sufletului ? l-a intrebat fratele.
Ceea ce faci potrivit poruncii lui Dumnezeu, i-a explicat Batranul.
Sa zicem, de exemplu, ca afli ca sunt bolnav, iar constiinta ta iti spune ca ar trebui sa ma cercetezi. Cu toate acestea, tu stai si te gandesti: Daca ma duc, raman in urma cu lucrul, deoarece pierd timp. Astfel nu vii si incalci porunca iubirii. Sau, sa zicem, cineva te roaga sa il ajuti la lucru. Tu iti zici: Sa las lucrul meu pe jumatate facut si sa ma duc sa ajut pe altcineva ? Tu treci cu vederea porunca lui Dumnezeu, care este nevointa sufletului si te concentrezi asupra lucrurilor mainilor, care este de mai mica importanta.
Odata Sfantul Macarie s-a dus sa tina tovarasie unui Batran bolnav. Aruncand o privire in jurul chiliei Batranului, Sfantul a vazut ca nu era nici cea mai mica urma de mancare.
Ce ai dori sa mananci, frate ? l-a intrebat Macarie.
Bolnavul a sovait sa raspunda. De fapt, ce putea el cere, cand in chilia lui nu se gasea nimic ? In cele din urma, pentru ca Sfantul staruia cu intrebarea, el i-a zis ca ar fi dorit niste supa de faina. Dar unde sa gaseasca faina ?
Atunci, pentru a-l mangaia pe fratele sau, Sfantul Macarie s-a dus la Alexandria, la departare de cincizeci de mile pe jos, pentru a gasi faina.
|