Despre relatia omului cu lumea materiala
"Exista oameni care se leaga de animale, le privesc, le mangaie si vorbesc cu ele. Acestia au parasit dragostea de Dumnezeu si, prin urmare, piere in ei si iubirea de frati, iubire pentru care Hristos Insusi a murit in mari chinuri si suferinte. Nu este cuminte sa facem asa.
A da hrana animalelor si vietatilor si a nu le bate inseamna bunatatea omului fata de ele. Dar a te lega de ele, a le iubi, a le privi si a vorbi cu ele este semnul unui suflet lipsit de minte.
Sufletul care a cunoscut pe Domnul sta pururea inaintea Lui cu frica si iubire. Cum mai este atunci cu putinta sa iubeasca animalele, pisici si caini, si sa vorbeasca cu ele ? Aceasta arata ca omul a uitat porunca lui Hristos de a iubi pe Dumnezeu "din toata inima, din tot sufletul si din tot cugetul; sau" (Matei 22, 37)
Fiarele salbatice, vitele si toate animalele sunt pamant. Si noi nu trebuie sa ne legam mintea noastra de pamant, ci sa iubim din toata puterea mintii noastre pe Domnul, pe Maica Lui Prea Curata, Ocrotitoarea noastra, si pe Sfinti, si sa-i cinstim. Ei se roaga pentru noi si se intristeaza cand calcam porunca lui Dumnezeu" - Sfantul Siluan Athonitul
" Sufletul care inca se mai uimeste de frumusetile lumii materiale dovedeste ca traieste inca viata cea desarta, de aceea este atras de zidire si nu de Ziditor, de lut si nu de Dumnezeu. Nu are importanta daca lutul acesta e curat si nu este noroi al pacatului, deoarece omul se inrudeste cu Duhul lui Dumnezeu si in duh se uneste cu Dumnezeu prin rugaciune" - Cuviosul Paisie Aghioritul
|