Citat:
În prealabil postat de Doriana
Si nu e vorba de atitudinile celor de pe forumuri, care sunt niste copii si ei, ci de atitudinile marilor duhovnici ortodocsi, care ii fac in toate felurile pe toti cei ce nu sunt ca ei, uitand ca muti sunt copii care nu stiu sa deosebeasca stanga de dreapta, sau ii pun pe cei convertiti la ortodoxie sa isi blesteme familiile, invatandu-i si pe alti ortodocsii sa faca la fel.
|
Cred că generalizezi o atitudine care nu e întâlnită decât rar. Și spun asta pentru că eu însumi m-am întors la ortodoxie provenind dintr-o familie de neoprotestanți. Am cunoscut și atitudinea dură față de np, dar am cunoscut și duhovnici excepționali, calzi, primitori. Dacă n-ar fi fost ei mi-ar fi fost cu siguranță mai greu să mă întorc. Eram pe punctul de a mă sminti când un părinte de la Sihăstria, auzind că tatăl meu e baptist, mi-a spus să-l reneg. Am înțeles, însă, că el reprezenta aripa dură, ca să zic așa, și am căutat în continuare.
Am ajuns la bunul părinte Galeriu. Te asigur că felul său de a fi nu e singular în Biserică. La botez nu mi-a cerut nimeni să-mi blestem familia (de altfel, eu veneam de la necredință la credință, nu de la np), ci doar să mă lepăd de satana.
Totuși, nici atunci și nici acum, Biserica nu mi-a dat senzația unei mame atât de vitrege precum o descrii. Din contră, o simt caldă, primitoare, îndelung răbdătoare. Poate și din cauză că o văd mai mult sub aspectul ei dumnezeiesc. Omenescul din ea nu e decât mediul care face posibilă împărtășirea harului.