Un raspuns foarte bun, care puncteaza esenta problemei
Nu pot să nu admir, încă o dată, modul exemplar în care Roma a știut să își păstreze cuvântul dat, chiar peste secole. Și astăzi, ca și atunci, Biserica mea are "țărămoniile, sărbătorile, posturile" ei, de nimeni "clătite", ca și "călindarul ei". Iar cinstitul vlădică Atanasie a murit, după 15 ani de la semnarea documentului de unire, în scaunul său, binemeritând de la Biserica lui Dumnezeu. În acest întâistătător al Bisericii Române Unite, ca și în urmașii săi Inocențiu Micu Klein și în toți până la Preafericitul Lucian, noi vedem călăuzele noastre luminate, care ne conduc sufletele spre Domnul. Tuturor episcopilor noștri, dintre care atâția au murit din ură față de Cristos și de Biserica Sa, și celor care nu mai sunt printre noi, și celor în scaun, le mulțumim, le suntem recunoscători și am vrea să fim asemenea lor.
(Postat de domnul Mihnea Dragomir)
|