Dacă toate vrăjitoarele ar avea în casă numai imagini ale stăpânului lor, Satana, oamenii s-ar teme să le ceară ajutorul. Vedem în Vietile Sfintilor că unii au alergat la vrăjitori tocmai pentru a primi ajutor în această lume (de la a dobândirea fetei pe care o iubeau până la căpătarea unei slujbe mult-râvnite).
Era specific contactului cu vrăjitorii ca ei să ceară un pret de genul: "Nu te mai închina icoanei Mântuitorului... !", sau "Nu te duce la biserică!", sau altele asemenea. Cei care alergau la vrăjitori sau vrăjitoare stiau precis că fac lucruri urâte de Dumnezeu.
Astăzi nu mai este deloc asa. Astăzi vrăjitorii încearcă să pară cât mai apropiati de credinta în Dumnezeu. În Istoria filozofiei oculte, Alexandrian relatează faptul că una dintre cele mai celebre vrăjitoare din Franta, care omora copii si făcea si alte nenorociri, duminica mergea la Biserică.
Cum să creadă oamenii că era unealtă a diavolului,când o vedeau la slujbă?
Cum să creadă oamenii că vrăjitoarele de astăzi sunt unelte ale diavolului, când au casa plină de icoane?
Acum voi vorbi despre vrăjitorii si vrăjitoarele cu înfătisare standard.
Dacă deschidem un ziar de mare tiraj, nu ne va fi greu ca la rubrica "Diverse" să observăm anunturi de multumire fată de lucrările "binecuvântate" ale vrăjitoarelor.
"Costi din Bacău îi aduce si pe această cale multumiri Samirei, adevărata urmasă a celebrei ghicitoare Tăntica din Ferentari, care i-a scos argintul viu si l-a vindecat de impotentă."
"Magda din Bucuresti îi va rămâne vesnic datoare Reginei Magiei Albe, Ariadna, care anul trecut a primit Scoica de Aur la Festivalul Vrăjitoarelor din India, si care m-a ajutat să mă căsătoresc cu Săndel.
Dumnezeu să vă ajute, Mamă Ariadna..."
Si câte si mai câte multumiri. Ele dovedesc faptul că oamenii au fost multumiti de prestatia vrăjitoarelor. Nu s-au considerat nici trasi pe sfoară, nici mintiti. Nu li s-a zis că îi va ajuta Dumnezeu si de fapt i-a ajutat diavolul. Chiar dacă uneori vrăjitoarea cerea si lucruri cum ar fi fire de păr sau legături de la mort, ele fac parte din arsenalul obisnuit pentru asemenea practici. Nimic nou, nimic care să stârnească neîncrederea.
Si cu toate astea Biserica vine si spune: "Toate vrăjitoarele sunt slugile diavolului. Nu există magie albă si magie neagră. Nu există decât un singur fel de magie!"
Am văzut la televizor o secventă: în casa unei vrăjitoare "albe" s-a găsit într-un depozit o mare cantitate de materiale furate. Un reporter a venit si a filmat.
Cu multă "blândete", vrăjitoarea a început cu amenintările: "Dacă mă dai pe post, te nenorocesc, o să ti se întâmple si asta si asta..." "A, faceti magie neagră, acum v-ati dat de gol..."; reporterul era bucuros că a prins o secventă rară: să imortalizezi o vrăjitoare care face magie albă amenintându-te cu "binefaceri" de care au parte cei asupra cărora lucrează magia neagră nu este un lucru obisnuit.
Filmarea respectivă a dat la iveală cât de "curate" erau metodele de lucru ale vrăjitoarei. Cam asa fac toate suratele ei: spun că fac lucrarea lui Dumnezeu până ce le supără cineva. Atunci îsi arată adevărata fată.
Un exemplu îl oferă fetele care aleargă la vrăjitoarele ",bune" pentru a li se dezlega vrăjile făcute de vrăjitoarele rele. Un alt exemplu îl oferă cei care se folosesc de tot felul de tehnici de protectie energetică pe care le găsesc prin reviste, tehnici care oferă o initiere subtilă în vrăjitorie.
Dacă mergi pe drumul Bisericii, nici un fel de vrăji nu te pot atinge. Dacă esti spovedită si împărtăsită, nu ai de ce să te temi că cineva îti va lega cununiile. Tot răul se va întoarce împotriva celor care se ridică împotriva ta.
Dacă nu mergi pe drumul Bisericii, nici un fel de protectie nu te poate apăra de diavol. Orice zid în afara celui ridicat de Dumnezeul Bisericii se sfărâmă în fata diavolului. E mai bine să nu ai de suferit de pe urma unei curiozităti nefolositoare. E mai bine să mergi numai pe cărări sigure, pe care îndoiala nu se poate apropia de inima ta.
Ai răbdare, Dumnezeu nu te-a uitat. Cu cât îti va fi răbdarea mai mare, cu cât Dumnezeu va vedea cum credinta ta nu se clatină din cauză nerăbdării, cu atât răsplata asteptării va fi mai mare.
DANION VASILE
|