[ALEXANDRU ANASTASIU]

(B) ARTIFICIALE:

Conservarea artificială a cadavrelor în scop medico-legal sau funerar, se poate realiza prin mijloace fizice (păstrarea în frigidere) sau chimice (îmbălsămarea cadavrelor cu diferite substanţe conservatoare).


(I) PROTOS. NICODIM MĂNDIŢĂ:
Drumul Crucii, Protos. Nicodim Măndiţă, Ed. Bunavestire, pag. 102


Obiceiurile iudeilor la înmormântarea morţilor. Herodot, cel mai vechi scriitor, care ne-a păstrat lămuriri asupra modului de îmbălsămare la egipteni, se exprimă astfel: "Se află în Egipt anumite persoane "Refenii" adică îmbălsămători, pe care legea i-a însărcinat cu îmbălsămările, lată cum lucrează aceştia la corpurile celor bogaţi.
La început Refenii scot creierii pe nări, parte cu un fier curbat, parte prin mijlocul unor doctorii pe care le introduc în cap. După aceea fac o tăietură în deşertul corpului cu o piatră de Etiopia tăietoare, şi trag prin această deschizătură intestinele, pe care le curăţă şi Ie pun în vin de palmier şi apoi în aromate pisate. în urmă Refenii umplu pântecele cu smirnă curată, pisată, cu scorţişoare şi alte mirodenii, exceptându-se tămâia, apoi cos corpul. Aceste lucrări sfârşindu-se, sară corpul şi-I pun în leşie tare de cenuşă (natron) pe timp de 60 de zile... Trecând aceste zile se spală corpul, se înfăşoară în legături de in fin, mânjit cu un fel de clei, pe care egiptenii îl întrebuinţează în lipirea obiectelor. Părinţii apoi iau corpul astfel pregătit, îl aşează în sicriu de lemn făcut în chipul omului și-l pun în cripta mortuară".
Acei ce voiesc a înlătura cheltuielile, urmează Herodot, aleg astfel de îmbălsămare: umplu o mică pompă cu lichid extras din cedru, se injectează cu acesta pântecele corpului, fără a-i face vreo tăietură şi fără a-i scoate intestinele. Când s-a introdus acest lichid, se astupă gura pentru a nu ieşi lichidul. Se ţine corpul apoi în .sare 60 de zile, iar după aceea se scoale lichidul din pântece. Lichidul acesta are atâta putere încât topeşte măruntaiele şi le scoate afară cu el. în exterior leşia de cenuşă (natron), a uscat carnea în aşa fel încât nu a mai rămas decât pielea şi osul. Se dă apoi corpul celor în drept. "A treia specie de îmbălsămare nu e decât pentru săraci. Se injectează corpul cu lichidul "Surmaia" se pune în leşie de cenuşă (natron) 70 de zile și-l dau după aceea familiei" (vezi şi Facerea 50, 3 despre îmbălsămare).,
Tot aşa şi Cicerone, împreună cu alţi scriitori, ne spun că egiptenii vechi îmbălsămau pe morţi şi aşa îi ascundeau prin casă, unde se păstrau epoci întregi. Creştinii egipteni moşteniseră şi ci obiceiul de a nu îngropa pe morţi în pământ, ci de ai îmbălsăma şi ai păstra în casă ori în mausolee. Corpul astfel pregătit se chema în limba egipteană "gabbara", în limba greacă se zicea sărătura; în limba arabă se chema mum, adică ceară, poate pentru aceea că această substanţă juca rolul principal în îmbălsămarea cadavrelor. De aici avem până azi cuvântul mumia, adică ceară.
Atanasie cel Mare însă, a combătut acest mod de îngropare păgânească a cadavrelor, sub motivul că şi Corpul Domnului a fost pus în mormânt şi o piatră a fost răsturnată deasupra Mormântului, până ce a înviat a treia zi (Herodot Histoire lib. IL cap.86 după Dr. Badea Cireşanu Tez, Lit. Tom 3, pag.366-367).

Va urma cu alte metode din cartea
(II) PĂRINTELUI CORNEL DRAGOŞ