Daca tot am pomenit de doamna Gugu din Govora Valcea, ar trebui sa va povestesc istorioara legata de ea, cea cu ""petrentiile"".

Intai sa va spun de domnul Gugu.
Domnul Gugu era contabil la noi la santier. Noi tineri stagiari, dansul cam pe la vreo 50-55 de ani, cred, atunci.
Domnu Gugu (si spun ""domnul"" cu tot respectul) era un omulet mic si indesat, asa cam pe la vreo 1.57-1.60 maxim, extrem de constiincios si meticulos in hartogarelile lui de la serviciu, tata serios de familie serioasa, harnic si gospodar acasa, om cu bun simt si tare istet pe deasupra, mucalit si pus pe sotii fara a schita insa un zambet.
Imi era tare simpatic si aveam obiceiul sa-l tachinez cu diverse chestii, una era semnatura lui, lunga de vreo 5-7 cm, pe care o vedeam in fiecare zi in condica.
Noi mazgaleam acolo ceva scurt si rapid-asa ca sa ne poata imita si ceilalti semnatura cand era nevoie!- domnul Gugu isi intindea semnatura la fel de constiincios ca toate pe care le facea.
Intr-o zi, nu m-am rabdat si l-am intrebat: mai nea'Gugule, ce scrii matale acolo in condica: Gugu Ion din Govora Valcea? ca semnatura nu poate fi! Ca tot numele lui avea doar sapte litere!
Imi raspundea totdeauna cu o gluma: secret domnisoara, secret!
Bun, intr-o buna zi, dupa multi ani, sotia dansului a ramas fara serviciu si nea'Gugu a rezolvat sa mai lucreze la santier, atat cat mai avea nevoie dansa pana la pensie.
Toate bune, doamna Gugu era la fel o femeie cumsecade si harnica, prietenoasa si vorbareata- spre deosebire de nea'Gugu care era mai zgarcit la vorba.
Formau o pereche ciudata dar foarte unita. De ce?
Surpriza mare pentru noi a fost urmatoarea: doamna era mai inalta deact domnul Gugu cu vreo doua capete si jumatate si o muiere brava, asa 4x4.
N-am rezistat noi multa vreme si l-am luat pe nea Gugu la intrebari: bine nea Gugule, cum te-ai insurat matale cu doamna, n-ai vazut ca-i mai inalta ca 'mneata?
Si ne-a spus nea Gugu: pai cand m-am insurat era mai mica decat mine, am mers in armata si cand am venit acasa am gasit-o cu doua capete mai inalta!
Ce era sa fac? Sa o las? Sa o tai? Ce sa-i tai: capul sau picioarele? Asa ca am lasat-o asa cum e si ... gata... am mai facut si doi copii.
Cu toata aceasta ciudatenie erau un cuplu foarte potrivit.

Si-acuma povestea cu ""petrentiile"".
Doamna Gugu, in privinta istetimii, era un pic mai in spatele lui nea Gugu, dar era tare cumsecade si tare harnica.
Femeie vrednica.
Avea si ea un offfffff mare la viata ei si cand mai facea o pauza in lucru, rezemata in matura se destainuia: vecina ei nu o saluta prima!
Era tare amarata si nedumerita din pricina asta si nu intelegea de ce aceea nu procedeaza ca atare, ca doar: avea aceea casa frumoasa, avea si dansa, avea aceea masina, avea si dansa, avea aceea auret, avea si dansa, era aceea harnica, era si dansa, facuse aceea casa baiatului, facuse si dansa....
Si uite asa, incheia necajita povestea: doar am si eu petrentii!!!!
Adica sa o salute aceea prima!

Cred ca problema a ramas nerezolvata....Oricum pana am plecat eu din santier, nu ajunsese la liman cu vecina ei!
Pana cand am plecat din santier doamna Gugu fusese innobilata cu apelativul ""doamna Gugu din Govora Valcea"" dupa renumele pe care-l dobandise sotul! A avut parte de o consolare, totusi!