In scrierile Sfintilor Parinti(in pateric) aflam ca diavolul poate lua chipul lui Hristos. Oamenii induhovniciti aveau maturitatea de a deosebi duhurile astfel incat prin smerenie spuneau ca nu sunt vrednici de a-L vedea pe Hristos, iar demonii plecau biruiti. Pentru oamenii induhovniciti singurul criteriu al vederii lui Hristos era lumina dumnezeiasca. Hristos se arata celor vrednici in lumina Sa necreata (ex. Sfantul Ap. Pavel pe drumul Damascului, Sf Antonie dupa lupta sa cu demonii), in rest totul poate sa fie o plasmuire a diavolului.
|