Sfantul Pimen traia in nevointe schimnicesti, impreuna cu cei patru frati ai sai in desertul egiptean. Paisie, fratele cel mai tanar, nu isi indreptase multe din neajunsurile sale si ii supara adeseori pe ceilalti prin purtarea lui nestapanita.
Intr-o zi, Avva Pimen i-a zis cu neliniste fratelui sau mai in varsta: Tanarul asta nu ne lasa in pace.
Vino, sa plecam din acest loc, pentru ca mintea noastra sa afle liniste. Astfel, ei au pornit la drum si au incercat sa gaseasca un loc potrivit unde sa se aseze. Totusi, Paisie a observat ca fratii lui l-au parasit si au plecat, si a pornit in cautarea lor.
Avva Pimen l-a vazut venind in departare si i-a zis lui Avva Anuv, fratele mai in varsta: Sa-l asteptam si pe fratele nostru, care incearca sa ne ajunga din urma.
In sfarsit fratele mai tanar i-a ajuns si li s-a plans: Unde mergeti, de ce m-ati lasat singur ?
Mergem pentru a putea sa gasim liniste. Tu ne tulburi mereu cu purtarea ta nesabuita, i-a zis Avva Pimen.
Da, da, mergeti unde vreti, le-a zis tanarul fara nici o prefacatorie.
Vazand neprihanirea fratelui, Avva Pimen i-a zis fratelui mai in varsta: Haide sa ne intoarcem, Anuv, cred ca tanarul asta nu se poarta inadins necumpanit, sau Dumnezeu ii ingaduie purtarile pentru a vedea rabdarea noastra.
Astfel, ei s-au intors la chilia lor si cu totii au trait impreuna pana la sfarsitul zilelor.
Ucenicul unui Batran oarecare locuia intr-o coliba la zece mile departare de schit. Intr-o zi Batranul s-a hotarat sa-l cheme sa aduca niste paine. Totusi, Batranul s-a gandit o vreme si si-a zis: Pentru putina paine trebuie oare sa-l fac pe frate sa mearga zece mile ?
Lasa! Ma voi duce eu singur. Si-a pus desaga pe umar si a pornit la drum. Mergand pe drum, el s-a impiedicat de o piatra si s-a lovit atat de rau, incat nu era cu putinta sa opreasca sangerarea. Din pricina durerii pe care o simtea, a inceput sa planga.
De ce plangi, Avva ? auzi el o voce placuta in spatele lui.
Intorcandu-si capul, a vazut un Inger frumos. Totusi, nu s-a inspaimantat si i-a aratat rana cu degetul.
Nu mai plange pentru un lucru atat de mic, i-a poruncit Ingerul. Pasii pe care i-ai facut din dragoste fata de fratele tau au fost numarati si vei primi rasplata de la Dumnezeu.
Batranul a prins curaj si cu bucurie si-a urmat drumul. Din aceea clipa, el a fost intotdeauna gata sa-si slujeasca fratii.
Intr-o zi, a luat din nou paine si a pornit sa i-o duca unui alt eremit care traia la mare departare. S-a intamplat insa ca si eremitul pornise spre Batran cu acelasi gand in minte. Cei doi s-au intalnit pe drum.
Frate, i-a zis Batranul mai intai, cu truda ma nevoiesc sa-mi fauresc o comoara mica, iar tu ai izbutit sa o iei de la mine.
Au, oare, calea cea stramta este numai pentru tine, Avva ? Lasa-mi si mie un loc ingust, sa trec si eu, i-a raspuns fratele.
In timp ce ei schimbau aceste cuvinte, un Inger s-a aratat din nou si le-a zis: Certurile ca acestea sunt asemenea unei tamai binemirositoare ce se ridica la Ceruri !
|