[Doriana]

Scopul pentru care Hristos a venit si si-a dat viata este un scop cat se poate de practic: scoaterea omenirii din pacat si aducerea ei la starea de indumnezeire, de sfintenie. De aceea orice credinta care afirma ca este sfintitoare trebuie sa arate roadele acestei sfintiri in cei care o urmeaza. Daca ortodoxia este sfintitoare doar pentru monahi sau oameni singuratici, asta va fi, desigur, foarte bine pentru ei, dar nu ma va afecta pe mine. Ca simplu mirean, eu nu voi merge niciodata in Athos si probabil niciodata nu voi alege calea monahismului. Asa ca ma intereseaza ce poate face ortodoxia pentru un om normal, din lume, care se confrunta zilnic cu ispite si a carui viata de credinta nu este numai teorie, ci are nevoie disperata de ceva practic si palpabil.

De aceea, ortodoxia este sfintitoare numai in masura in care sfinteste si in care roadele acestei sfintiri se vad in omul obisnuit. Scoaterea din pacat si indumnezeirea, scopul primordial al crestinismului, trebuie sa se vada in dvs, ortodocsii, nu in cine stie ce sfant indepartat, caci putini vor fi singuratici ca acei sfinti, dar multi sunt ca dvs, oameni obisnuiti. Si pe undeva dati impresia ca pentru a fi sfant/ indumnezeit trebuie sa iei calea singuratatii, ceea ce pentru muti e imposibil. In pus, un strain se va uita in primul rand la roadele credintei in dvs, si abia apoi la cartile de istorie si povestirile despre alti sfinti.

Credinta crestina a fost intotdeauna o chestie foarte practica si vizibila. In secole de crestinism s-a inmultit peste masura teoria crestinismului, dar s-au imputinat teribil dovezile practice. Sfintii singuratici sunt deosebiti, citim despre ei articole scrise frumos si ne facem o imagine idilica despre credinta lor. Insa ce se va intampla cu noi, ceilalti, care niciodata nu vom urma calea lor?