Citat:
În prealabil postat de Adriana Cluj
Vai, câte lucruri am fi putut face pe care nu le-am făcut! Lenea, căutarea fiecăruia de ale sale, nebăgarea îndeajuns de seamă, bucuria lumii ne-au furat cu ale lor.
|
Cat de actuala este aceasta stare acum.pare atat de odihnitor acest somn acum.Dar ne intereseaza doar eul nostru sau cel mult familia noastra. In rest, nu ne pasa de nimic. Nu ne pasa ca ni se lezeaza libertatea religioasa, prin acceptarea unor documente care contravin invataturii noastre de credinta, nu ne pasa ca manualele scolare s-au modificat intratat incat Harry Poter face deja parte din programa, nu ne pasa ca micutii nostrii sunt incurajati de mici sa-si exploreze propriul corp, cand tinerii sunt invatatii ca orientarea sexuala e o alegere si e dreptul fiecaruia de a trai cum vrea, nu ne pasa cand suntem obligatii sa ne transformama copii in cobaii unora, experimentand pe ei tot soiul de vaccinuri,nu ne pasa ca copilasii nostri suspina dupa noi in timp ce noi muncim ca sclavii privandu-i de ceea ce e mai important: dragostea si atentia parintilor lor, nu ne pasa ca suntem otraviti lent si sistematic prin hrana ultraaratoasa si delicioasa. Cate se intampla si noua nu ne pasa? In definitiv, de ce ne-ar pasa? E asa de dulce somnul acesta al ignorantei...
Citat:
Vremuri asemanatoare ne stau in fata, atat ca neam, cat si ca persoane. Doar ca acum vor fi cu mult mai grele“…Iar noi, noi unde suntem? Unde suntem cu starea sufleteasca”?
|
Uneori ma gandesc ca suntem ca pe timpul lui noe. Bem,mancam, ne distram...Povestile cu vremurile care sunt aproape le-am auzit dar cine sa creada in ele? alea sunt povesti ptr adormit copiii. Si tare mi-e teama ca atunci cand vom rade mai cu pofta de naivii refuza actele biometrice, care refuza vaccinarea copiilor, care aleg sa traiasca simplu cu un confort minim(fiind lipsiti de atatea placeri), care muncesc pe putin cat sa asigure familiei un minim de supravietuire dar le mai ramane si timp ptr familie si Biserica, tocmai atunci cand vom rade mai cu foc va veni focul...Ma infricoseaza numai gandul la panica ce va domni atunci si la incercarile noastre disperate de a ne mai salva dupa ce corabia s-a inchis.
Dar am o ingrijorare si mai mare. Ca
tic-tacul inimii mele se poate opri in secunda urmatoare....