Bine ar fi ca, in aceasta saptamana, sa aducem slava lui Dumnezeu pentru ca Biserica noastra exista! Asa cum este ea.

Cati copii avem? Pe cati dintre ei i-am facut preoti? Dar calugari?

Sa-l rugam pe Dumnezeu ca, pentru rugaciunile preotilor din Biserica noastra, sa ne ierte pacatele si sa ne oranduiasca niste conducatori iubitori de Dumnezeu.

Daca crestinii de rand vor fi mai evlaviosi, din randurile lor se vor ridica preoti si calugari mai evlaviosi.

Sa nu fim mai exigenti cu pacatele slujitorilor Bisericii decat cu marile pacate ale celor din lume. Pacatul e pacat, indiferent cine l-ar savarsi.

Daca tot discutam despre pacate intalnite in cadrul Bisericii, trebuie sa vedem care pacate pun in pericol Ortodoxia si crestinismul. Pentru un crestin aceasta e important. In acest caz, tacerea e considerata chiar pacat. Dar pentru pacate pe care fiecare si le spovedeste, nu e pacat sa tacem. Si, oricum, e bine sa privim cu mila pe toti cei care gresesc intr-un fel sau altul, luand seama sa nu cadem noi insine in aceeasi ispita sau in alta mai mare!