[florin.oltean75]

Fara dragoste suntem "arame dogite" .

"Sunetele gandurilor din inima" sunt seci - nu au amplitudine melodica.

In budism sunt doua metode de trezire a unei dragoste puternice, minunate, neasemuite - care sa imbratiseze toate fapturile.

Prima a fost predata de Atisha, iar cea de a doua de Shantideva.

Originea primei invataturi este Dharmakaya cu urmatoarea linie de transmisie: Buddha - Buddha Maytreya -Asanga - Serlingpa - Atisha.

Se numeste "Cele sapte verigi cauza-efect"

Invatura face parte din curriculum Caii Vaste.
I se spune "Vasta" pt, ca opereaza cu forme (care sunt infinite).

Voi esentializa prezentarea care este foarte detaliata si cu multe forme de rationament.

Operand cu forme este implicata forta imaginatiei.

O minte clara si o imaginatie buna sunt conditii necesare pentru succes.

---------------------------------------------------------


In primul rand trebuie sa realizam ca toate fiintele sunt egale dpdv al caracteristicilor esentiale: toate fiintele care se nasc - inexorabil vor muri, toate vor fericire, toate fug de suferinta si mizerie...


Prin forta imaginatiei transformam toate animalele (insecte...), toate fantomele si fiintele din iad in forma umana.

Contemplam ca in esenta toate fiintele sunt egale. Nu este niciuna mai pretioasa ca alta, sau mai putin pretioasa, mai importanta sau mai putin importanta.

In pasul urmator, prin forta imaginatiei le transformam pe toate in infatisarea Mamei. Scripturile spun ca toate fiintele ne-au fost fiecare in parte, de nenumarate ori mama in vietile anterioare.

Contemplam frumusetea iubirii cu care ne-a invaluit fiecare mama in parte, de nenumarate ori.

Simtim in inima iubirea lor curata, afectiunea plina de caldura.

Dar toate Mamele, acum sufera in multe feluri.

Mamele sunt garbovite de boli, cu vedere slaba si orbecaie in bezna necunoasterii.

Ochii ni se umezesc iar inima este plina de durere.

Trebuie neaparat sa le salvam cumva din aceasta stare de suferinta interminabila.

Dar si noi daca ne uitam bine suntem neputinciosi si orbi.

Doar cei cu har pot intradevar sa ajute fiintele Mama.

Atunci trebuie sa ne vindecam mai intai noi insine pentru a putea fi de un real ajutor.

In sinea noastra ne spunem astfel:

"De acum toate eforturile mele sunt indreptate spre alinarea suferintelor fiintelor mama.

Voi lucra necontenit pana cand fiecare Mama va ajunge la lumina fericirii neschimbatoare ."

Aceasta determinare puternica nascuta din drama si dragoste se numeste Bodhicitta Conventionala.