[osutafaraunu]

În prealabil postat de Illuminatu

Ai aparut din neantul apocaliptic in chip de mare judecator, Marele Arbitru din umbra al acestui forum.

"22.Dimpotrivă, voi v'aţi apropiat de muntele Sionului şi de cetatea Dumnezeului-Celui-Viu, de Ierusalimul ceresc şi de zeci de mii de îngeri în sărbătorească adunare,
23.şi de adunarea întâilor-născuţi care sunt scrişi în ceruri, şi de Dumnezeu Judecător al tuturor, şi de duhurile drepţilor celor ajunşi la desăvârşire..." Evrei 12.

Auzi ce scrie, Barnabas: v-ati apropiat, e forma de trecut a verbului.
Vrei sa ne inseli? Sa ne spui ca ce s-a intamplat urmeaza sa se intample?
Ce sunt vicleniile astea, serpi inselatori?

De cand "v-ati apropiat" inseamna "va veti apropia"?
Tu esti roman, intelegi limba romana?

Asta e spuma cea vestita a sectarilor sambetisti? Niste bolovani rostogoliti ce nu reusesc sa-si depaseasca statutul de creaturi irationale!

Hei Illuminatule, iar ai adoptat discursul Înntunecatului? Nu-i frumos!

Ideea că termenul πνεύμα (dativ pluralul πνεύμασι în cazul de faţă) denotă o entitate conştientă a omului, capabilă de a trăi în afara trupului, nu este cuprinsă în sensul cuvântului şi nici nu se poate ca un astfel de înţeles să fie derivat din întrebuinţarea lui în Noul Testament. O astfel de concepţie este bazată exclusiv pe opiniile voastre preconcepute cum că o entitate conştientă supravieţuieşte corpului la moarte

Cuvintele „v-aţi apropiat”, din text sunt adresate creştinilor vii, aşa cum clarifică contextul. Pavel nu se adresează neprihăniţilor morţi din veacurile trecute, ca şi cum ar fi fost adunaţi în faţa „Judecătorului tuturor” oamenilor, pe „muntele Sion”, în „Ierusalimul ceresc” (v. 22, 23). Este evident că numai într-un sens figurat creştinii vii pot să se adune înaintea tronului lui Dumnezeu, aşa cum e zugrăvit în v. 22–24. În acelaşi sens, în cap. 4,16 el îi invită să vină „cu deplină încredere la scaunul harului”. În acelaşi sens figurat creştinii vii găsesc „duhurile” altor oameni „neprihăniţi făcuţi desăvârşiţi” adunate acolo în duh, nu într-o stare imaginară în afara trupului. A face „duhurile drepţilor făcuţi desăvârşiţi” să se refere la „duhuri” ale celor morţi, înseamnă a-l pune pe scriitorul acestei epistole în contradicţie cu declaraţiile clare ale Sfintelor Scripturi cu privire la starea omului în moarte.

În rest, rămâne cum am stabilit: sufletul moare de 19 ori, şi nu e nemuritor niciodată!