[ioanna]

Nivelul superior este destinat mănăstirii. Se constituie ca o incintă dreptunghiulară, în mijlocul căreia, cu axa longitudinală uşor rotită pentru a se aşeza pe direcţia Est–Vest, se amplasează biserica. Cele patru laturi ale incintei sunt definite de următoarele funcţiuni

– spre Sud – zona destinată chiliilor dispuse de-a lungul unui coridor deschis – portic şi scara de acces la incinta dinspre strada Ostaşilor ;
– spre Est – zona destinată trapezei şi bucătăriei de-a lungul unui coridor deschis – portic
– spre Vest – zona destinată cazării oaspeţilor şi chilia preotului duhovnic ;
– spre Nord – scara deschisă de acces ce face legătura între oraşul de sus şi cele două nivele suprapuse (sus incinta mănăstirească, jos Centrul de Studii Martirologice)




Curtea interioară a mănăstirii constituie acoperişul – terasa circulabilă – Centrului de Studii Martirologice.

Amenajarea ei se face în elipse concentrice pentru amplificarea imaginii bisericii într-o perspectivă descendentă dinspre zona blocurilor de pe cornişă. În proximitatea casei de oaspeţi şi a accesului în biserică se amenajează o zonă agapică. Acoperişurile corpurilor mănăstirii sunt rezolvate în sistem de terase înierbate accesibile din incinta mănăstirii pe o rampă de scară exterioară plasată pe latura de nord. Vizual, într-o perspectivă descendentă, se asigură o legătură organică cu peisajul Râpei Robilor.

Efectul scontat constituie substanţa conceptului :
dematerializarea construcţiei în locul acesta unic – izvor de moaşte.