PARTEA I

,,La inceput un capitol pe zi din Evanghelie este absolut necesar si pentru sfintirea noastra, deoarece alunga toate cele rele. De asemenea, carti patristice, prin care sa poti intelege Evanghelia, deoarece toate cele patristice sunt rauri ce izvorasc din Evanghelie.Sa citesti, pe cat poti, vietile sfintilor care accentueaza pocainta, ca sa te folosesti."( Cuviosul Paisie Aghioritul)

,,Cu rugaciune si evlavie, caci in fiecare cuvant de acolo se gaseste cate un strop din adevarul vesnic, si toate cuvintele impreuna alcatuiesc marea cea nemarginita a Adevarului celui Vesnic.Biblia nu este o carte, ci viata; deoarece cuvintele sale „duh sunt, si viata sunt” (Ioan 6,63). Prin urmare, cuvintele sale pot fi intelese daca le cercetam in duhul Duhului lor, si cu viata vietii lor. Este o carte care trebuie citita cu viata- punandu-o in practica. Ar trebui mai intai traita, si apoi inteleasa. Aici se potrivesc cuvintele Mantuitorului: "De va voi cineva sa faca voia lui, va cunoaste pentru invatatura aceasta, ca de la Dumnezeu este” (Ioan 7,17).Fa-o,ca sa o poti intelege.Aceasta este regula fundamentala a exegezei ortodoxe.

Duhul Sfânt este autorul Bibliei, iar cel ce vrea s-o înţeleagă trebuie să dobândească mai întâi roadele Duhului: „dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea” (Gal. 5, 22-23).Când răsare soarele se aprind de lumină mai întâi piscurile cele înalte ale munţilor; tot astfel, Soarele Dreptăţii, care răsare din cuvintele Bibliei, luminează mai întâi de toate minţile curate ale sfinţilor. „Aceasta ştiind mai dinainte de toate trebuie să ştiţi că nici o proorocie a Scripturii nu se tâlcuieşte după socotinţa fiecăruia; pentru că niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au grăit, purtaţi fiind de Duhul Sfânt” (II Petru l, 20-21).

Etalonul valorilor este aurul; al spaţiului este metrul dar etalonul adevărului este Iisus Hristos. „Eu sunt lumina lumii” (In. 8, 12); „Fără Mine nu puteţi face nimic” (In. 15, 5). Fără lumina lui Iisus noi nu putem înţelege nici lumea înconjurătoare, nu ne putem înţelege nici pe noi înşine, precum nu putem înţelege nici Sfânta Scriptură.Prin urmare, pentru ca să putem înţelege Cartea Cărţilor trebuie, mai întâi, să ne rugăm neîncetat, căci numai rugându-ne ziua şi noaptea Tatăl nostru cel din ceruri „va da Duhul Sfânt celor care îl cer” (Lc. 2, 13). Şi numai când ne vom umple de roadele Duhului Sfânt, care este autorul Bibliei, vom putea înţelege Scriptura, căci - zice înţeleptul Solomon - „înţelepciunea nu pătrunde în sufletul viclean şi nu sălăşluieşte în trupul supus păcatului. Duhul cel Sfânt, povăţuitorul oamenilor, fuge de vicleşug, Se depărtează de minţile fără de pricepere şi Se dă în lături când se apropie fărădelegea” (Înţel. l, 4-5).În al doilea rând, trebuie să ne smerim nu numai în faţa lui Dumnezeu, ci şi în faţa sfinţilor lui Dumnezeu care, „purtaţi fiind de Duhul Sfânt”, ne-au lămurit în chip minunat toată Scriptura cea de Dumnezeu insuflată.

La inceput, de obicei cineva citeste Biblia repede, iar apoi tot mai incet, pana ce va ajunge sa citeasca cuvant cu cuvant, si nici macar, intrucat in fiecare cuvant descopera un adevar nepieritor si o taina negraita. In fiecare zi sa citesti cel putin un capitol din Vechiul si din Noul Legamant; dar, in acelasi timp, sa asterni intru lucrare si cate o virtute. Lucreaz-o pana cand devine o obisnuinta.Sa spunem, de pilda, ca cea dintai virtute este iertarea vorbirii de rau. Aceasta sa fie indatorirea ta de zi cu zi. Si, pe langa ea, roaga-te Domnului: „O, milostive Doamne, invredniceste-ma sa am dragoste pentru cei ce ma vorbesc de rau!”.Iar cand ai facut din aceasta virtute o obisnuinta, fiecare din celelalte virtuti ce-i urmeaza iti vor fi mai usoare, si tot asa, pana la cea din urma. Lucrul de capatai este sa citesti Biblia pe cat de mult cu putinta.

Cand mintea nu intelege, va simti inima; si daca nici mintea nu intelege, nici inima nu simte, citeste din nou, caci prin citire semeni in suflet cuvintele lui Dumnezeu.Si acolo nu vor pieri, ci treptat si pe nesimtite vor trece in firea sufletului tau; si se ti va petrece ceea ce a grait Mantuitorul despre omul care „arunca samanta in pamant, si doarme, si se scoala noaptea si ziua, si samanta rasare si creste, cand nu stie el” (Marcu 4,26-27).Lucrul de capatai este: seamana, si Dumnezeu este cel ce pricinuieste si ingaduie ca ceea ce s-a semanat, sa creasca (1 Cor. 3,6).Dar nu zori izbanda, ca nu cumva sa ajungi ca omul care seamana astazi, si maine vrea deja sa culeaga.

Prin citirea Bibliei, adaugi dospeala la aluatul sufletului si trupului, care creste treptat si umple sufletul pana ce l-a patruns pe de-a-ntregul si il face sa se inalte cu adevarul si dreptatea Evangheliei.In fiecare caz, poate fi aplicata fiecaruia dintre noi pilda Mantuitorului despre semanator si samanta. Samanta Adevarului Dumnezeiesc ne este data in Biblie.Citindu-o, aruncam acele seminte in suflet. Multe cad in pamantul pietros si colturos ale sufletului nostru, dar cateva cad si in pamantul cel rodnic al inimii noastre - si rodesc. Si cand zaresti roada si o gusti, dulceata si bucuria te vor indemna sa cureti si sa ari partile stancoase si colturoase ale sufletului si sa le semeni cu samanta cuvantului lui Dumnezeu.

Stii cand un om este intelept, pentru Hristos Domnul? - Atunci cand asculta cuvintele Sale si le poarta mai departe. Inceputul intelepciunii este ascultarea de cuvantul lui Dumnezeu (Matei 7,24-25).Fiecare cuvant al Mantuitorului are puterea si taria de a tamadui atat suferintele trupesti, cat si cele duhovnicesti. „Ci numai zi cu cuvantul, si se va tamadui sluga mea” (Matei 8,8). Mantuitorul a zis cuvantul - si sluga sutasului s-a tamaduit.Precum a facut odata, chiar si acum Domnul zice neincetat cuvintele Sale catre tine, catre mine, si catre noi toti. Dar trebuie sa ne luam ragaz, si sa ne afundam intr-insele si sa le primim - cu credinta sutasului.Si o minune ni se va petrece, si sufletele noastre se vor tamadui precum s-a tamaduit sluga sutasului. Caci se spune in Evanghelie ca au adus la Dansul pe multi indraciti, iar El izgonea duhurile cu un cuvant, si tamaduia pe toti cei bolnavi (Matei 8,16).

Inca mai face si astazi acestea, caci Domnul Iisus este „ieri si astazi acelasi, si in veci” (Evr. 13,8). Cei ce nu asculta la cuvintele lui Dumnezeu vor fi judecati la Infricosata Judecata, si va fi mai rau pentru ei in Ziua Judecatii, decat a fost pentru Sodoma si Gomora (Matei 10,14-15).Ia aminte - la Infricosata Judecata ti se va cere sa dai seama despre ce ai facut cu cuvintele lui Dumnezeu, fie de le-ai ascultat si le-ai tinut, fie de te-ai bucurat intru ele sau te-ai rusinat de ele.De te-ai rusinat de ele, si Domnul se va rusina de tine cand va veni intru slava Tatalui Sau impreuna cu sfintii ingeri (Marcu 8,38).Putine din cuvintele oamenilor nu sunt desarte si zadarnice. Putine sunt, deci, cuvintele de care sa nu ne grijim la judecata (Matei 12,36).

Pentru a ne pazi de aceasta, trebuie sa cercetam si sa invatam cuvintele lui Dumnezeu din Biblie si sa ni le insusim; caci Domnul le-a dat oamenilor ca ei sa le poata primi, si prin mijlocul lor sa primeasca si insusi Adevarul lui Dumnezeu. In fiecare cuvant al Mantuitorului exista mai multa vesnicie si neclatire decat in toate cele ale cerului si ale pamantului, in intreaga lor istorie.Prin urmare, El a grait: „Cerul si pamantul va trece, iar cuvintele mele nu vor trece” (Matei 24,35). Aceasta inseamna ca Dumnezeu si toate cele ale lui Dumnezeu sunt intru cuvintele Mantuitorului. Asa ca ele nu pot trece.

Daca un om le primeste, este mai neclintit decat cerul si pamantul, caci intr-insele se afla o putere care il face pe om fara de moarte si vesnic. Invatarea si plinirea cuvintelor lui Dumnezeu il inrudeste pe om cu Domnul Iisus. El Insusi a descoperit aceasta, atunci cand a grait: „Maica mea, si fratii mei sunt acestia, care aud cuvantul lui Dumnezeu, si-l fac pre dansul” (Luca 8,21).Acestea inseamna ca daca auzi si citesti cuvantul lui Dumnezeu, esti frate vitreg al lui Hristos. Daca il indeplinesti, esti frate deplin al lui Hristos. Aceasta este o bucurie si o cinstire mai mare decat cea a ingerilor."