PARTEA a-II-a

,,Cine este impins de nebunie pana la atata indrazneala incat sa se opuna cuvintelor Sfintilor Parinti, acela este departe de Teologia sigura a crestinilor.Si evident ca daca el nu venereaza si nu admira invatatura acelora, nu vom lauda nici noi ideile lui. Caci prin ce se va dovedi demn de credinta, daca el nu socoteste pe sfinti demni de credinta"(Sfantul Grigorie Palama)

,,Cand inveti din Biblie, se revarsa in suflet o anume fericire, de neasemuit cu nimic pamantesc. Mantuitorul a grait despre ea, atunci cand a zis: „Fericiti cei ce asculta cuvantul lui Dumnezeu, si-l pazesc pre el” (Luca 11,28).Mare este taina cuvantului - intr-atat de mare, incat cea de-a doua Persoana a Sfintei Treimi, Hristos Domnul, este numit in Biblie „Cuvantul” sau „Logosul”. Dumnezeu este Cuvantul (Ioan 1,1). Toate acele cuvinte ce vin de la Cuvantul cel vesnic si desavarsit, curg de la Dumnezeu, Dumnezeiescul Adevar, Vesnicia si Dreptatea. Daca le asculti pe ele, il asculti pe Dumnezeu. Daca le citesti, cuvintele directe ale lui Dumnezeu citesti.Dumnezeu Cuvantul s-a facut trup, s-a facut om (Ioan 1,14),iar omul mut, gangav a inceput sa rosteasca cuvintele adevarului si dreptatii vesnice a lui Dumnezeu.

In cuvintele Mantuitorului exista un anume licoare a nemuririi, care curge strop cu strop in sufletul omului ce citeste cuvintele Sale si ii aduce sufletul dintru moarte la viata, dintru clatire intru neclatire.Mantuitorul a aratat aceasta, atunci cand a zis: „Amin Amin graiesc voua: Ca cela ce asculta cuvintele mele, si crede celui ce m-a trimis pre mine, are viata vesnica... ci s-a mutat din moarte in viata” (Ioan 5,24).Astfel, Mantuitorul face afirmatia cruciala: „Amin Amin graiesc voua: De va pazi cineva cuvantul meu, nu va vedea moartea in veac” (Ioan 8,51).Fiecare cuvant al lui Hristos este plin de Dumnezeu. Asa ca, atunci cand intra in sufletul unui om, il curata de toata intinaciunea. Din fiecare cuvant al Sau vine o putere care ne curata de pacat.Astfel, la Cina cea de Taina, Mantuitorul le-a spus ucenicilor Sai, ce obisnuiau sa asculte neincetat cuvantul Sau: „Acum voi curati sunteti, pentru cuvantul care am grait voua” (Ioan 15,3).

Hristos Domnul si Apostolii Sai numesc toate cele scrise in Biblie cuvantul lui Dumnezeu, cuvantul Domnului (Ioan 17,14;Fapte 6,2, 13,46, 16,32, 19,20; II Cor. 2,17; Col. 1,15, II Tes. 3,1), si daca nu il citesti si il primesti astfel, vei ramane desart si zadarnic, intru vorbele cele mute, gangavite ale oamenilor. Fiecare cuvant al lui Dumnezeu este plin de Adevarul lui Dumnezeu, care sfinteste sufletul pentru intreaga vesnicie, odata ce intra intr-insul. Astfel se intoarce Mantuitorul catre cerescul Sau Parinte, in rugaciune: „Parinte! Sfinteste pre ei intru Adevarul tau, Cuvantul tau adevar este” (Ioan 17,17).Daca nu primesti cuvantul lui Hristos ca fiind cuvantul lui Dumnezeu, ca fiind cuvantul Adevarului, atunci minciuna si tatal minciunii din launtrul tau se razvratesc impotriva sa. In fiecare cuvant al Mantuitorului exista multe mai presus de fire si pline de har, si acestea sunt cele ce revarsa har asupra sufletului omului, atunci cand il viziteaza cuvantul lui Hristos. Prin urmare, Sfintii Apostoli numesc intreaga alcatuire a lacasului mantuirii „cuvantul harului lui Dumnezeu” (Fapte 20,32).

Ca o putere vie si plina de har, cuvantul lui Dumnezeu are un efect facator de minuni si datator de viata asupra omului, atata vreme cat il asculta cu credinta si il primeste cu credinta (1 Tes. 2,13). Totul este pangarit de pacat, insa totul se curateste prin cuvantul lui Dumnezeu si prin rugaciune - totul - toata zidirea, de la om pana la un vierme (1 Tim. 4,5).Prin Adevarul care il poarta intr-insul si prin Puterea pe care o are intr-insul, cuvantul lui Dumnezeu este „mai ascutit decat toata sabia ascutita de amandoua partile, si strabate pana la despartitura sufletului, si a duhului, si a madularelor, si a maduvei, si judecator cugetelor si gandurilor inimii” (Evrei 4,12). Nimic nu ramane ascuns in fata sa ori pentru el.

Deoarece fiecare cuvant al lui Dumnezeu cuprinde Cuvantul lui Dumnezeu cel vesnic - Logosul - are puterea sa nasca si sa innoiasca oamenii. Si cand un om se naste din Cuvant, se naste din Adevar.Din aceasta pricina Sfantul Iacov Apostolul scrie catre crestini ca Dumnezeu Tatal i-a nascut „cu cuvantul adevarului” (1,18); si Sfantul Petru le spune ca au fost „nascuti a doua oara... prin cuvantul lui Dumnezeu celui viu, si care petrece in veac” (1 Petru 1,23). Toate cuvintele lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu le-a grait catre oameni, vin de la Cuvantul cel Vesnic - Logosul, care este Cuvantul vietii si daruieste Viata vesnica.

Cel ce vietuieste pentru Cuvant, se poarta pe sine de la moarte la viata. Cel ce se umple pe sine cu viata vesnica, se face biruitor al mortii si „partas Dumnezeiestii firi” (2 Petru 1,4), si fericirea sa nu va avea sfarsit.

Rostul de capatai si cel mai insemnat al tuturor acestora este credinta si simtirea iubirii pentru Hristos Domnul, caci taina fiecarui cuvant al lui Dumnezeu se dezvaluie sub caldura acelei simtiri, asa cum petalele unei flori inmiresmate se deschid sub caldura razelor soarelui. Amin."(sinteza realizata din "Lupta pentru Credinta", volumul IV, "Comori ale spiritualitatii ortodoxe sarbe"-preluare de pe crestinortodox.ro- si “Cum sa citim Biblia în învăţătura Sfinţilor Părinti”de Arhimandrit Paulin Lecca-preluare de pe voscreasna.com).

In loc de final:,,In calitate de asezamant dumnezeiesc, Biserica este calauzita de Sfantul Duh. El ramane in ea si o face sa nu greseasca in ceea ce priveste dogmele, "Stalp si temelie a Adevarului". Biserica este cea care pastreaza neschimbata invatatura apostoleasca. Doar ea poate conduce catre Adevar ,in masura sa se pronunte asupra adevarurilor mantuitoare ale invataturii revelate.Ea garanteaza si contine cu strictete in sanul sau curate si neschimbate Traditia si invatatura apostolica. Doar ea poate sa intareasca, sa talcuiasca si sa formuleze adevarurile, acoperita de Duhul Sfant. Numai ea isi pastreaza copiii pe calea mantuirii, pe care ii indruma cu siguranta la mantuire. Doar in Biserica credinciosii detin asigurarea ferma a adevarurilor in care cred si mantuirea sufletului.In afara Bisericii nu exista mantuire." (Sfantul Ierarh Nectarie de Eghina)