Referitor la prieteni care nu sunt sau nu trăiesc ortodoxia aşa cum credem noi că ar trebui - eu una nu îmi pun obiectivul de a mă separa de ei. Pe de o parte aş rămâne foarte singură, pe de alta au şi ei părţi bune de care putem beneficia... Sunt de acord că nu este constructiv să intrăm în polemici cu asemenea oameni privind credinţa noastră, în schimb ne putem ruga pentru ei pentru a-i lumina Dumnezeu să meargă pe calea cea bună.
Este foarte posibil ca relaţiile cu ei să se termine "de la sine", nu ţin cu dinţii de ele, dar nici nu îi privesc ca pe nişte potenţiali duşmani.

Am găsit într-o carte recomandarea de a nu le spune celorlaţi sfaturile pe care le primim noi de la duhovnic, cel puţin nu toate, sau cele care ni se recomandă să le păstrăm pentru noi:

"Dacă spui altora înainte de vreme cele recomandate ţie rişti să le banalizezi; rişti ca ele nefiind înţelese de alţii, ca unele ce nu sînt date pentru ei în starea lor de acum, să le bagatelizeze şi să te facă şi pe tine să le micşorezi importanţa. Le vei putea descoperi cu folos pentru alţii după ce ai crescut tu prin împlinirea lor, ca să iradieze din tine forţa desăvîrşirii tale, la care ai fost ridicat din practicarea celor poruncite ţie. Dar şi după ce au crescut ei la putinţa de-a le împlini. De aceea Hristos putea spune lucruri tari altora, dar le interzicea să le comunice mai departe înainte de a se fi ridicat ei înşişi la puterea de
a le exemplifica prin viaţa lor"