[Yasmina]

În prealabil postat de glykys

Asa este, Yasmina.

Cred ca am mai povestit, la mine in biserica este un om handicapat, ca la 40 de ani, cred ca are o semipareza, nu poate nici sa vorbeasca si se misca greu. E nelipsit duminicile, vine de dimineata, face inconjurul bisericii, primeste cativa banuti, cu care isi ia lumanari si prescura. Apoi face semne cuiva sa scrie un pomelnic, pe care il da la altar, tot cu banii primiti de la lume, apoi sta pana la sfarsitul slujbei. Cand vine persoana cu tava, el mai da un leu, adica exact suma pe care o dau si oamenii intregi. Se bucura daca primeste vreun pachetel si isi imparte bucuros pomana cu altii. Odata l-a intrebat parintele, la miruit, glumet, daca a primit multe pachete, vazandu-l cu punguta plina. Omul nostru a scos din plasa cel mai mare pachet si i l-a intins preotului. Are o fata tare luminoasa si le face cu mana celor pe care ii cunoaste si se bucura cand primeste cate ceva, desi nu poate scoate decat niste sunete nearticulate. Fericit omul acela! Tot aici este si un orb, si el nelipsit de la biserica. Sta si el la strana si canta cu insufletire si participa la toate slujbele, e foarte ravnitor. In rest, barbat voinic, cu fata luminoasa, nu cerseste, cere doar ajutorul cuiva pentru a trece strada. Si acela alt fericit!

Vai ce impresionant,asa de tare m-a induiosat aceasta poveste...
Imi este tare,tare dor de Romania,pana la lacrimi...

Mi-au dat lacrimile intr-un loc public,asa cum m-a surprins aceasta poveste intr-un restaurant luandu-mi linistita pranzul.
Cred ca plang de disperare,caci desi am mai multe decat oamenii aceia ,nici macar nu le calc pe urme,si trebuie sa fie foarte trist...