În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Uneori, da.



Uneori, da. Mai mult: pot fi (răs)plata divină pentru păcatele altora, nu ale noastre.

Probabil că primul exemplu care ne vine în minte este cel al lui David, pedepsit pentru adulter şi pentru facilitarea uciderii soţului legiuit al femeii cu care a comis-o. Cum este David pedepsit ? Îi moare copilul.

Acestea sunt şanse, Ioan Cezar. Dumnezeu este doctor şi, dacă boala e gravă, se poate ca medicamentele Lui să fie amare. Sau chiar să lucreze cu bisturiul şi să doară. David a înţeles lecţia. Noi credem că este în Rai, asemenea Sfinţilor Prooroci. Tot acolo este şi fiul lui, mort de mic copil. Când spunem "Dumnezeu pedepseşte pentru păcatele altora" nu înţelegem "pedepseşte spiritual", adică nu ne ia nouă harul Său fiindcă altcineva a păcătuit. Dar nu trebuie teologie înaltă, ci bun simţ ţărănesc ca să ştii că nu e bine ca cineva din casa ta să nesocotească legea lui Dumnezeu, de exemplu legea ca Duminica să nu cosească. Poate aduce necazuri. Şi îţi poate aduce chiar ţie, care nu ai cosit.

Adam a fost primul care a priceput pentru ce Dumnezeu l-a pedepsit. Şi noi credem că Adam, ca şi David, este printre drepţii lumii vechi, fiind acum în Norul de Martori al lui Dumnezeu. TOŢI cei care, primind pedeapsă, îi mulţumesc lui Dumnezeu şi caută să îndrepte cercetând mai întâi motivul pedepsei se folosesc şi, în cazul lor, medicamentul lui Dumnezeu acţionează terapeutic, sufletul mergând spre vindecare. Noi, când ne întrebăm "cum se poate ca Dumnezeu, care e preabun şi multmilostiv, să ne dea răul?" de fapt confundăm, ÎN TOATE CAZURILE, răul cu suferinţa noastră. Dar bolile, necazurile de tot felul şi chiar moartea, deşi ne provoacă suferinţă, nu sunt rele. Boala este când ne îndepărtăm de El, iar moartea este când ne rupem de El.



Nu am citit, dar bănuiesc că este o cu totul altă situaţie. Una pe care noi o numim "opresiunea diabolică".