Citat:
În prealabil postat de ioan cezar
Va marturisesc ca ma aflu in incurcatura: aud des expresii gen "plata divina" sau "l-a pedepsit Dumnezeu" (pentru unul bolnav, mort, jefuit, nebun etc.) si ma mir in sinea mea: cum, oare Domnul Milei aduce raul in viata noastra? El ne da noua bolile, violurile, catastrofele aviatice, taifunurile, avorturile spontane, infarcturile si toate cele nenorociri?...
Eu credeam ca Domnul, cel mult, ingaduie (prin suspendarea actiunii protectoare a harului - de aceea noi ne si rugam pentru a fi ocrotiti, de pilda sub Sfantul Acoperamant) unele incercari sau chiar deznodaminte tragice. Dar ca ar da Domnul napaste, ca ne-ar rasplati astfel, mira-m-as... Oare chiar varsa Domnul grindina prin satele din Baragan? Oare Domnul e autorul ciumei si molimei? Oare Domnul ii innebuneste pe oameni? Mira-m-as... De fapt, nu, pur si simplu nu pot sa cred asa ceva.
Totusi, cata vreme cred ca intalnim cu totii astfel de expresii in fiece zi, pe strada, intre semeni, chiar printre confrati: cum vedeti voi chestiunea?
Bolile si necazurile vin de la Dumnezeu? Sunt (ras)plata divina pentru pacatele noastre?
P.S. Cuviosul Paisie Aghioritul mentioneaza des intrarea omului sub actiunea legilor duhovnicesti (aici se inscriu si situatiile de boala, accidentele, feluritele incercari). Cum vedeti aceasta?
|
Incurcata incurcatura, frate Ioane. Ma intreb, oare cand erai mic, de cate ori te-a iertat tatal tau pentru prostioarele pe care le faceai si de cate ori ti-a articulat cate o corectie? Iar asta spre binele tau, mai mult decat ca o pedeapsa. Avand si alti frati si vazand ca esti pedepsit, intelept ar fi sa invete din greselile tale, pentru a nu ajunge in locul tau... Asta la o privire simpla. Altfel ce mai putem spune? Daca tragem cu coada ochiului care Psaltire, majoritatea psalmilor vorbesc de dragostea lui Dumnezeu pe de o parte, sau de mania Lui pe de alta parte. Daca Sodoma si Gomora au fost pedepsite, nu s-a intamplat fiindca oamenii aceia Il iubeau pe Dumnezeu si umblau in caile Lui, ci fiindca ajunsesera un prost exemplu si pentru altii care se osteneau sa faca voia lui Dumnezeu. Pentru ca cel cuvios, dupa multe restrictii si incercari, nu poate sa nu priveasca spre cel care face toate relele pamantului, si are de toate, sa nu se intrebe: "Cum, stie Dumnezeu acestea?" Cand insa vine "scadenta", cel cuvios ridica privirea spre cer si multumeste lui Dumnezeu ca nu s-a nimerit sa fie de cealalta parte a baricadei.
Nu Dumnezeu vrea sa alegem televizorul sau stadionul sau carciuma, in locul rugaciunii sau a altor indeledniciri bine-placute Lui. Ne-am automatizat si creat tot confortul in jur, nu mai spalam la mana, nu mai taiem lemne sa gatim mancare, nu mai suntem dependenti in casele noastre de lumina Soarelui, ci stam toata noaptea daca vrem, dar nu la rugaciune, ci la un pokeras sau remy... In schimbul confortului, L-am uitat de tot pe Dumnezeu, ba parca dimpotriva, cartim pentru orice si uitam ca osteneala noastra in raport cu a strabunilor nostri pentru hrana si adapost, este fix-pix. Si astfel devenim un exemplu prost pentru cei ce vin dupa noi, care nu mai au ce invata, iar Dumnezeu sa-si vada de treaba Lui acolo sus, si sa nu se amestece in business-ul nostru. Pentru ca El e bun si iubitor si mult milostiv si mult rabdator... Cand omul, in egoismul si lipsa lui de har, este gata sa distruga intreaga Creatie, ca sa nu mai vorbim de substituirea valorilor autentice (iubire, scop binecuvantat, respect pentru tot ce nu esti in stare sa faci tu cu manutele tale neindemanatice) si isi croieste totul in materie de bani, sex, avere cu orice pret, fara interventia lui Dumnezeu, oare unde s-ar ajunge?
Un har cat de mic acolo, il determina pe om SA NU SPUNA: "Doamne, da-mi pamanturi si averi cat sa cuprind cu ochii", fiindca trebuie sa fie cel putin nebun sa nu inteleaga ca i-ar putea creste in mod subit... dioptriile... Nu pentru ca Dumnezeu e rau, ci pentru ca iti da ce-i ceri, in cel mai pragmatic mod...