[laurastifter]

Chiar astăzi, în Duminica Tuturor Sfinţilor, în cadrul Sfintei Liturghii s-a citit o pericopă evanghelică în care, între altele, Hristos Domnul ne vorbeşte şi despre acest dar minunat pe care El ni l-a oferit: capacitatea şi datoria sfântă de a-L mărturisi în relaţiile cu semenii noştri, devenind astfel noi, nevrednicii, conlucrători cu Dumnezeu şi contribuind la răspândirea Evangheliei în lume.
Pe forum, la rubrica "Biserica Ortodoxă Română", AntoniaP a înfiinţat încă un topic foarte interesant pe tema mărturisirii credinţei, invitându-ne la a ne întreba în mod sincer conştiinţa: oare noi, dacă ne-am afla într-o situaţie critică, dacă am fi constrânşi să alegem între Hristos şi viaţa aceasta, ce-am face?
Din mila Domnului, trăim într-o perioadă istorică favorabilă (deşi tot ne plângem de secularism...), bucurându-ne de libertatea religioasă. Alţi confraţi de-ai noştri, creştini asemenea nouă, sunt persecutaţi în moduri strigătoare la cer, urmând mucenicia celor din Biserica primară. Mă refer la creştinii din unele state islamice, din China, din Coreea de Nord etc.
Să ne ajute Dumnezeu ca, încurajaţi de exemplul martirilor de ieri şi de azi, să-L mărturisim cu dragoste, cu bucurie şi curaj, deşi chiar suntem nevrednici de o misiune atât de minunată - aceea de a le putea împărtăşi celorlalţi bucuria comuniunii cu Tatăl ceresc!

Doamne Iisuse, fii cu noi! Ajută-ne să-ţi rămânem credincioşi şi să sporim neîncetat în dragostea sinceră, necondiţionată faţă de Tine, Care eşti Viaţa şi Bucuria tinereţii noastre!