Rugaciune,Adrian maniu(poet minor)
In cumpana Ta Doamne,mi-e sufletul povara
Hulit-am,blestemat-am si-am risipit desfraul.
As vrea sa-mi curat gandul si sa il spal in raul
Ce se dezgheata-n muget,sub salcii primavara.
Nu ma lasa-n prapastii in care-am cobora
nu ma lasa-n pierzarea,in care am cazut
Trufia mea prefa-o in rama rozand lut.
Am fost cum numai iadul si eu puteam sa fiu.
Cu mainile manjite si gura mea spurcata
Iti cer iertare,Doamne,Tu care esti tot tata
In voia Ta sunt inca nemrnicul tau fiu...
Scoboara-te in tina ce clocoteste-n mine
-si soarele luceste-n mocirla de pe drum-
Asculta pocairea,pedeapsa ta de-acum
mi-o da..precum la altii le daruiesti un bine.
Caci infruntand urgia,imi veselisem trupul,
stralucitor ca raza de mana intre ploi.
In fiecare cuget am altoit puroi.
Mai imputit ca porcul am fost,mai crud ca lupul.
Tu mult prea milostive,m-ai incercat prea tare
Sunt neghina pe care o-ndepartezi din arii,
In via ta sunt strugur ca sa imbat talharii,
Osanda mi-e-nceputa de-acum din asteptare.
(rugaciune,Adrian maniu)
|