Sfantul Ignatie Briancianinov este extrem de clar,in sustinerea celor aratate mai sus. ,,Sfantul Ignatie nu prezinta criterii de apreciere a adevarului; el nu vine sa marturiseasca un adevar straniu sau un adevar care a fost ascuns vreme indelungata. El marturiseste invatatura Sfintilor Parinti. Pentru el, Adevarul poate fi gasit numai in Sfanta Traditie, si orice invatatura potrivnica Sfintei Traditii este gresita.

Chiar daca exista si eretici care isi justifica ratacirea folosindu-se de citate din Sfintii Parinti, demersul lor este supus esecului: mai devreme sau mai tarziu ei vor fi nevoiti sa se confrunte cu invatatura soborniceasca a Bisericii, cu adevarul propovaduit de Hristos. Si o asemenea confruntare le vadeste inselarea.

A saptea porunca bisericeasca spune raspicat: "Sa nu citim carti eretice". Putem intelege ca aceasta porunca poate fi extinsa asupra oricarui mod de propaganda a invataturilor ratacite.Omul de astazi sufera de boala curiozitatii: vrea sa stie cat mai multe lucruri despre tot ceea ce se petrece in lume. Si atunci cand scormoneste dupa stiri despre paranormal are impresia ca face un lucru deosebit. Dar de fapt, incercand sa isi satisfaca patima curiozitatii, isi deschide sufletul inselarii.Manifestarile puterilor dracesti sunt acoperite cu un strat de gros de noroi: oricine vrea sa afle despre ele se murdareste. Nu poti ramane curat dupa ce ai citit ceea ce scriu slujitorii intunericului. Ajungi la efectul contrar citirii cartilor duhovnicesti; in loc sa se lumineze mintea, se intuneca."

Se poate observa deja o crancena impotrivire din partea sectelor impotriva invataturii Sfintilor Parinti,a Bisericii,o incercarea asidua de relativizare,de aruncare in derizoriu a invataturii,pt ca orice oglinda care iti arata in ce inselare esti trebuie fisurata cumva,pt ca o oglinda sparta nu mai arata imaginea cum este ea ci una deformata,ce poate insela cu usurinta.Orice dreptcredincios trebuie sa stie ca Sfintii Bisericii s-au luptat mereu,pe viata si pe moarte,fara sa dea un pas in spate, cu inselarea si intunericul iar ceea ce au spus ei nu sunt pareri din auzite ci din experienta lor duhovnicesca,cu mult peste ce putem noi.Orice om intreg la minte nu pune in balanta invatatura unui sfant al Bisericii cu invatatura unui inselat decat daca adevarul aratat de sfinti il deranjeaza profund.

In intreaga istorie a luptei Sfintei Biserici Ortodoxe veti gasi,ca un fir rosu,sangele martirilor care au platit cu viata pentru acesta credinta.Ei nu au spus niciodata ca Biserica nu este buna sau ca nu le-a dat ce vroiau ei.Au mers la moarte pt Biserica si Credinta,fara sa negocieze cu nimeni ceea ce primisera de la inceputuri.Nu au plecat in adunari sectare sau nu au plecat sa-si infiinteze adunari sectare,pe fiecare cum l-a taiat capul.Nu au crezut ca orice ratacit graieste si in Adevar.Au crezut ca exista o singura Biserica a lui Hristos.Nu au cerut dragoste pentru ei ci au dat jertfa.Nu au spus cat de smeriti sunt ei ci au lasat ca Dumnezeu sa arate asta si Dumnezeu a aratat cine au fost Sfintii Sai.Cum se spunea undeva:

,,Vechile bisericute istorice isi vad de pravila zilnica, de rostul pentru care au fost ridicate. Isi vad de Liturghie si rugaciune, de sarbatori si Sfinte Masluri, asteptand cu sfiala vremuri mai bune. Timide, mici si firave, bisericutele stau la o margine de drum. Stau ca parintii pustiei in crapaturi si scorburi, in intersectii si strazi de mult desfiintate. In pofida sutelor de ani pe care ii poarta pe umeri, zidurile acestor biserici sunt inca vii. Respira, tresar, se roaga si nu raman vreodata singure, cu atat mai putin in momentul liturgic cel mai tainuit - momentul epiclezei. Momentul jertfei fara de sange. Momentul in care, spunea candva batranul parinte Sarbu: "Firea incremeneste de uimire, ingerii coboara cu totii din cer, iar Sfintii se alatura cuminte langa credinciosi, lasand pe pereti doar vopseaua si conturul infatisarii lor omenesti".

Acest lucru doar in Adevar exista,nicaieri altundeva si fiecare dreptcredincios este chemat sa-si apere credinta,prin marturisire si prin traire iar oamenii sunt chemati la Adevar,asa cum a fost el transmis de la inceputuri,fara amestec doctrinar cu sectele.Exista si o pilda in acest sens,din Pateric,pentru cei ce vad paiul din ochiul altora dar nu vad barna din intunecimea lor:

,,Se povesteste despre Avva Agaton ca odata au venit la el niste frati, cu gandul de a-l ispiti si incerca in smerenia lui.
Fratii i-au spus:,,Parinte, multi vorbesc despre tine ca esti clevetitor si ca neincetat osandesti pe semeni."A cugetat batranul in sinea sa la acestea si zise in gandul sau:,,Oare, nu am osandit niciodata, macar in gand, pe fratii mei?"Si le-a raspuns:,,Adevarat este ca sunt clevetitor si osandesc!"Fratii insa au continuat:,,Mai mult decat acestea, esti si desfranat !".Sfantul Agaton si-a amintit atunci de cuvintele Domnului: "Ca oricine se uita la femeie, poftind-o a si savarsit adulter cu ea in inima lui" (Matei 5, 28) si a recunoscut smerit:,,Adevarat este, sunt desfranat!"

Astfel, fratii au insirat multe pacate, invinuindu-l pe Sfantul Agaton cum ca le-ar fi savarsit, si de care acesta se recunostea deplin vinovat. In cele din urma, fratii i-au spus sfantului:,,Nu vom ascunde de tine nici aceasta, ca multi socotesc ca esti eretic!"Auzind insa aceasta, batranul s-a aprins de ravna dumnezeiasca si le-a zis:,,Nu ! Viu este Dumnezeu ! Martor imi este ca nu sunt eretic !" Mirandu-se fratii de acest raspuns hotarat al parintelui, l-au rugat pe acesta sa-i lamureasca de ce a incredintat la toate invinuirile dintai, iar pe ultima a respins-o atat de hotarat.Atunci, Sfantul Agaton le-a spus:

,,Pacatele cele dintai de care m-ati invinuit le-am primit ca sa dobandesc smerenie si pentru ca voi sa nu aveti o parere inalta despre mine. Pe cel din urma insa, l-am respins pentru ca erezia este indepartare de Dumnezeu, iar eu pazesc credinta sfanta, ca sa nu pier impreuna cu ereticii!"

Sa-i ajute Dumnezeu pe toti cei cu inima si cuget curat sa vina si sa traiasca-n Adevar si toti impreuna,dar doar in Adevar,sa luptam impreuna ca fratii,dar doar in Adevar,pentru mantuirea noastra.