În prealabil postat de Mihailc

Așa este, însă smerenia se trăiește nu se trâmbițează și se plinește în cea mai desăvârșită discreție.
Și totuși, asta nu mi se pare o justificare aforistică a ignoranței, ci o precizare a priorităților. Există într-adevăr o iscodire pierzătoare de suflet, a minții aflate mereu în căutare de certitudini și asigurări teoretice pentru propria credință. În mod sigur intelectualismul sec și curiozitatea nesățioasă, nu sunt niște roade ale adevăratei trăiri întru Hristos, așa cum nici prostia voluntară nu e neapărat o virtute.