Doi calugari tineri se duceau in cetate spre a-si vinde cosurile. Pentru o scurta vreme, cei doi s-au despartit si, in acest timp, unul dintre ei a savarsit un mare pacat trupesc.
Dupa aceea , intunecat de deznadejde, nu a mai voit in nici un chip sa se intoarca in pustie.
Intoarce-te singur, eu voi ramane aici, i-a zis el celuilalt calugar, indata ce s-au intalnit.
De ce frate ? Ce s-a intamplat cu tine ? l-a intrebat cu blandete celalalt calugar, fara a avea nici cea mai mica idee despre motivul care l-a impins pe calugar sa nu se mai intoarca in desert.
O, daca tot starui sa stii, afla ca, dupa ce ne-am despartit, m-am dus la o femeie. Acum mi-am pierdut sufletul. Ce ma mai poate astepta in pustie ?
Calugarul cel neprihanit a fost zdruncinat la auzul pacatului in care fratele sau cazuse.
Cu toate acestea, el nu a lasat sa se vada. Iar pentru a-si salva fratele din ghearele crunte ale disperarii, a pretins ca acelasi lucru i s-a intamplat si lui.
Vino sa ne intoarcem in pustie, frate, i-a zis el cu lacrimi in ochi, si sa ne nevoim impreuna. Dumnezeu, Tatal iubitor de oameni, va vedea cainta noastra si ne va ierta.
Cu acestea si alte cuvinte de mangaiere, el l-a induplecat pe calugarul care gresise sa il urmeze in pustie. Cand au ajuns la schit, amandoi s-auy marturisit si au fost pusi sub canon aspru de Parinti.
Timp de un an intreg, calugarul neprihanit s-a cait si s-a nevoit cu dragoste fata de fratele vinovat, luand asupra sa toata rusinea unui pacat la care nici macar nu se gandise vreodata.
Dumnezeu i-a primit jertfa si l-a rasplatit pe acest calugar astfel :
Intr-o noapte, in timp ce unul dintre marii Parinti ai schitului se ruga, acesta a auzit o voce, care i-a zis :
Datorita marii iubiri a calugarului neprihanit, Il voi ierta pe cel vinovat.
Dupa aceasta, Parintii le-au ridicat celor doi canonul de pocainta, fara a sti vreodata care dintre cei doi a fost vinovat cu adevarat.
|