E bine sa ne ocolim vrajmasii, daca nu suntem in stare sa-i iertam ?
Da, da. Trebuie sa-i ocolim si sa fugim de tulburare pentru ca inca nu suntem desavarsiti.
Mi se intampla uneori sa ma cert cu mama sau cu tatal meu, apoi imi pare foarte rau, dar nu sunt in stare sa-mi cer iertare. Ce ma sfatuiti sa fac ?
Ce greutate este in a-ti cere iertare ? Nu faceti un ritual intreg, in care vii si zici: "Stii, vreau sa discut ceva cu tine...Evanghelia ne spune ca noi, crestinii, trebuie sa avem dragoste intre noi. Eu am gresit, te rog sa ma ierti..."
Trebuie sa mergi simplu si sa zici: "Ieri n-am avut eu dreptate, m-am suparat degeaba, iarta-ma. M-am suparat cu unii, dar m-am descarcat pe tine, iarta-ma." Si-atunci si el zice: "Nu-i nimic, de fapt eu m-am suparat degeaba. "Daca le facem pe toate cu simplitate, omul primeste. Sa n-o facem pe moralistii, sa nu facem din faptul de a ne cere iertare o demonstratie de pietate crestina, ca omul n-o rabda. Sa ne apropiem de cel cu care ne-am certat ca de cineva care acum ne-a iertat. Nu trebuie sa gandim ca celalalt nu iarta, pentru ca asa-l desconsideram, il socotim un rau si un pomenitor de rau. Dar daca gandim ca el ne-a iertat, ne apropiem mai usor, firesc si simplu. Mai in joaca, mai asa...Fa-te ca ai uitat, ca nu stii nimic si cauta prilej de mai bine. Sa fim precum copiii care primesc o palma la fund, se supara, dar cand vine vremea de mancare le trece.
|