Citat:
În prealabil postat de Doriana
Despre motivatia celor care au apartinut de bisericile istorice si le-au "parasit". Celor mai multi nici nu le-ar fi trecut prin cap ca ar parasi ceva. Au facut parte numai cu numele din aceste biserici. Nimeni nu le-a facut vreodata cateheza, nu li s-a spus ca au onoarea sa faca parte din cea mai faina biserica posibila, si unica pe deasupra. Au cautat mantuirea si nu au gasit-o, caci nu a avut cine sa le spuna despre ea. "Tatal nostru" invatat de la bunica nu se pune. Il au si altii, iar un copil nu intelege mare lucru din aceasta rugaciune, care, la prima vedere, pentru un ochi nedeprins cu invataturile sfinte, pare ca nu spune nimic despre mantuire.
Atunci a aparut un np, care le-a prezentat clar acest mesaj al mantuirii. Omul respectiv a inteles ca exista si pentru el o mantuire si s-a intors cu toata inima catre Dumnezeu. Mai tarziu au aparuti si ortodocsii/ catolicii sa ii spuna ca e pe o cale gresita, dar era deja prea tarziu, caci omul experimentase dovezi practice ale eficacitatii caii pe care merge, asa cum experimentase si golul sufletesc in timp ce apartinea bisericilor istorice. Iar o tona de teorie nu face cat un gram de practica. De aceea, dincolo de vorbele frumoase despre bisericile istorice, omul stie unde a fost si unde a ajuns...
|
Doriana, iartă-mă, dar cred că răspunsul de fapt este:
Pentru insuficienta dorință de a-l căuta pe Dumnezeu, Cuvântul cel Adevărat, nu vorbele și retorica mundană.
Căci credință dacă ar fi avut cât un grăunte de muștar, știm că ar fi putut muta și munții.
Cultele noi sunt prea seci pentru a putea răspunde nevoii adevărate de viață în Hristos.