În prealabil postat de cred_cu_adevarat

Cineva ma iubeste. Eu nu sunt in masura sa-i raspund curat. Exista riscul de a-l duce la desfranare si alte pacate.

Daca decid sa-l ajut cu adevarat, sa ma alatur lui, desi sufleteste nu simt ca sunt capabila sa-i ofer sentimente curate, ce scuza am ca am adus pacate in viata lui?

Daca un om se cunoaste pe sine, stie de unde a pornit, cum se comporta, cam care sunt greselile pe care le poate face, are el scuze cand atrage si pe altcineva in aceeasi valtoare?

Si tot decizia asta m-ar pune pe mine "cap de lista" in raspunderea in fata lui Dumnezeu pentru ca desi am stiut ca el are credinta, ca este apropiat de Dumnezeu, ca duce o viata cat de cat curata si am stiut de la inceput si cam ce pot si cum sunt, totusi am decis "sa-l ajut" atragandu-l intr-o viata "linistita, fara multe tulburari", dar seaca si mai departata de Dumnezeu. Raspunderea depaseste limitele omenesti pentru ca aduci pacatul in viata altcuiva, mai ales a unui crestin ortodox. Ca eu fac pacate in continuare, ca eu nu sunt stapana pe mine..ok, treaba mea, pentru mine raspund ca n-am incotro, dar sa aduc si pe altii la pacat... miseleste, profitand de slabiciunile lor, mi se pare cumplit de dus in viata asta. Sa ne fereasca Dumnezeu!

P.S. pentru el ar insemna enorm sa si gaseasca perechea, viata lui s-ar schimba in bine si ar fi mai fericit, mai implinit sufleteste.