Mai mult este deja cadere. Altfel cum?
Oare nu e evident?....

Ar mai fi insa o mica dilema: cum e cu banuitul? Ca de banuit, multi banuiesc multe (de pilda persoanele suspicioase si neincrezatoare, mizantropii et. comp. sunt mari mesteri in banuieli)...

Dar ce putem face cand avem o banuiala?
Sa angajam un detectiv particular....:)
Sa spionam, sa intindem curse, sa provocam (era o doamna pe aici pe forum care ii punea sub nas pachetul de tigari sotului care incerca sa se lase de fumat...) si sa lovim in punctele slabe, doar-doar o pica prostu in pacat si ne va confirma banuielile (ca el e slab si prost si murdar, un desfranat jegos, iar eu sunt o doamna curata si adevarata, plina de virtuti si afierosita Domnului, mireasa...).
Sa ne facem viata un calvar mizind totul in directia banuielii. Iar la sfarsit sa culegem triumfatori roadele si sa exclamam plini de sine: STIAM EU! (pai cum sa nu stii, din moment ce ai facut totul ca sa iasa ceea ce de fapt doreai, in inima ta urata, bolnava, intunecata).

Sau, daca suntem cat de cat zdraveni la minte, sa expunem cu tact, cu tandrete, cu delicatete banuiala si sa ascultam ce are de spus celalalt om, semenul nostru. Iar daca avem banuiala ca minte, iarasi mai avem o sansa: sa ne spovedim si sa ne rugam lui Dumnezeu sa il miluiasca pe semenul nostru, sa il insanatoseasca. Si sa ajutam si noi la aceasta.

Altfel cum?

Si tot mai e o dilema: cum adica "poate incepe pacatul"? Pai e destul de clar cum e cu pacatul. Ma rog, cine e in serios prin Biserica, cine nu se fatzaie pe-acolo de moda, stie foarte bine cam cum e cu pacatul. Ca doar are practica spovadei!

Din pacate, din cate am priceput pana azi despre mine si alti oameni, noi cautam adeseori sa scornim teorii dragutze, intrebari, cugetari psihofilosofizante si alte abrambureli, istetele si mieroase, pentru a slaloma printre subtilele sau mai apasatele intepaturi ale constiintei proprii, pentru a fenta simtul (si asa pervertit) al pacatului, adica pe scurt: cerem permisiunea de a pacatui grosolan. Ca sa avem o scuza.
Or, se stie din popor ca: nu se poate si cu..... si cu sufletul in rai. Sau, mai din topor, adica de la Cuvantul: nu putem sluji si lui Dumnezeu si lui mamona.
Dar noua ne place sa intindem laturi in care sa plutim, cadaverici si sa ii tragem si pe ceilalti.
Asa suntem noi.
Dumnezeu sa ne miluiasca si sa ne lumineze intru pocainta!