Citat:
Pe de alta parte, citesc si recitesc comunicatul Patriarhiei si ma tot minunez: vom intra cu gardieni la slujba? (...)
(...)
Are oare, impresia, patriarhatul nostru, ca se poate revitaliza cu injectii armate un cadavru moral?
|
Eu nu citesc cuvântul "poliție" în comunicatul Patriarhiei. Nici alte cuvinte, precum "armată", "bodyguarzi", "gardieni", etc. Nu credeți că sunt interpretările dv ?
Interpretarea mea este că e vorba de un apel pentru ca oamenii să se păzească singuri. Prea am ajuns paternaliști, așteptând ca toate să vină de la Culte, de la primar sau de la marinar. Parohiile sunt (sau ar trebui să fie) capabile să aibă voluntarii lor. Este o misiune a laicatului. Dacă eu și cei din Consiliul Parohial am depune azi cerere ca biserica să fie deschisă permanent, prima întrebare a preotului este cine asigură paza bisericii și cine face de jurnă la Preasfântul Sacrament. Putem face noi, sau putem bugeta paznic pentru exterior, dar în interior tot cel puțin unul dintre noi va trebui să stăm în fiecare moment. Ce frumos să asemănăm biserica cu o corabie! Dar corabia noastră are nevoie de mateloți, care să facă de cart. Dacă suntem capabili să facem și să semnăm o listă cu Ionescu de pază de la 2 la 3 dimineața și Popescu de pază de la 3 la 4, cererea are șanse. Dacă nu, biserica va sta încuiată. Același laicat este chemat să asigure ordinea și buna desfășurare în caz de procesiuni, de expuneri de relicve, de pelerinaje de grup.
Creștinii s-au păzit mereu. Sf Petru este de obicei pictat cu sabie la brâu. Cheile sunt în mână, dar și sabia e la vedere. Chiar și Sf Pavel este pictat, de multe ori, cu sabie. Indiferent că unii țin în mână cheile, alții pergamentele desfășurate ale Corpului Paulin, toți au sabie sau junghere, spre a-L păzi pe Domnul, a păzi biserica sau a se păzi pe ei înșiși.
Prin urmare, decât să cârtim, ar fi mai nimerit să ne întrebăm ce am putea face noi (și mai ales noi, bărbații) pentru ca misiunea Bisericii, adică a noastră, să se desfășoare în mai bună siguranță. Episcopii noștri au datoria de a ne îndruma. Eventual de a ne păzi sufletele. De păzit trupurile, asta trebuie să organizăm noi înșine.