Sunt de acord că un program ordonat este mai bun decât unul dezordonat. Eu însă nu am ajuns să am un program, să zicem de rugăciune, la ore fixe, sau de durată fixă. Şi nici nu îmi propun, ci mă străduiesc să îmi fac canonul primit, în fiecare seară. Uneori, dacă sunt mai obosită, se întâmplă să dorm mai întâi câteva ore şi să mă trezesc noaptea, sau abia de dimineaţă şi să fac ce am de făcut.
Ne-a zis părintele odată să ne rugăm când putem, numai să ne rugăm!
Referitor la rugăciunea inimii, ne-a spus părintele că ar trebui să o zicem nu ca pe o poezie, ci în momentul în care suntem despătimiţi. Aşa am reţinut eu. De aceea sunt puţin confuză, se pare că sfaturile sunt uşor contradictorii, sau cel mai bine ar fi ca fiecare dintre noi să urmeze ce-i spune părintele duhovnic, personal.