Cred sincer că încă ești un copil, iar prin dilema pe care necuratul ți-a strecurat-o în minte, el(necuratul) vrea ca tu să ai impresia că ești matur și astfel să vă distrugă pe toți.
Tu vrei să pleci din revoltă, nu pentru că ești nevoit, nu pentru că ai fost chemat, nu pentru că ai o nouă slujbă mai plătită; din ură.
Atenție!
Asta e viața pe care ți-a pus-o Dumnezeu în față ca s-o trăiești, iar revolta ta se adresează astfel lui Dumnezeu; mai mult: considerația ta către părinți ar trebui să fie similară cu cea a fiecărui om față de Creator, pentru că de la părinți avem lumina ochilor și de la Dumnezeu.
Din cuvintele tale se vede foarte clar că ai o instrucție beton și ești inteligent, iar pentru asta eu nu cred că părinții tăi nu au merite, însă din cauza asta s-ar putea ca tu să găsești încurajare în măsuri raționale mai mult decât în ajutorul lui Dumnezeu; copil fiind însă, cauți să nu te acuze nimeni și de aceea cauți aici sprijin pentru măsurile raționale pe care ești tentat să le iei împotriva sufletului tău.
Adevărat îți spun: de ceea ce te ferești te va urmări mereu; ceea ce te revoltă la ei te va caracteriza mai târziu, iar cel mai nimerit ar fi să te împaci cu situația ta și să-i ajuți așa cum ei nu te-au ajutat. Asta îți dă Dumnezeu să trăiești; ăsta e destinul tău.
Părerea mea= sfatul meu.
P.S. Ai un vocabular ales și eu simt că tu exagerezi ”pictându-i” pe ei în culori negre.
|