Citat:
În prealabil postat de arthur_clennam
Apreciez incadrarea in tiparul "adolescentului rebel", dar intentia mea, care este mai degraba urmarea unei nevoi de autoconservare a sanatatii mele mentale, nu pleaca din ura. Ura e un sentiment foarte puternic. Admit prezenta unei mari dezamagiri si a dispretului, dar nici ele nu constituie motivatia mea. Referitor la instructia mea si rolul parintilor, pot spune ca insusi tatal meu a recunoscut zilele trecute ca nu stie la ce facultate sunt, desi nu am tinut informatia secreta. E doar un exemplu ilustrativ.
Pe langa toate acestea, trebuie spus ca intentia mea nu e aceea de a-mi abandona familia. Nu sunt nerecunoscator, doar ca nu vreau sa fiu nevoit sa repar o viata traita in greseli. Nici macar nu sunt cununati la biserica(desi eu am sprijinit ideea de a o face in prezent), deci in termeni religiosi nici nu suntem o familie.
|
Asa cum s-a mai scris, nu cred ca e rau faptul ca vrei sa te separi de parintii tai (daca motivatia este cea pe care ai expus-o mai sus), cu toate ca in ziua de astazi lucrul acesta este extrem de dificil din punct de vedere financiar. Vrei sa ai propria viata, sa nu mai asisti la tot ce se intampla acasa, lucruri care te mahnesc profund. Este de dorit pe cat poti sa nu ii judeci, caci de multe ori in ceea ce judecam in aceea cadem. Poate acum ti se pare de neconceput aceasta idee, insa timpul schimba multe evidente, iti spun asta din proprie experienta.
Nu gasesti niciun motiv pentru care sa ii apreciezi pe parinti, dar sa te gandesti macar la hotararea lor de a te pastra, de a nu te omori. Mama ta te-a purtat noua luni in pantece si apoi a trecut prin dureri care nu au echivalent cu nicio alta durere (din experienta), ca tu sa vii pe lume. Macar pentru asta, poate si pentru lunile in care nu au dormit noaptea...si ar mai fi...Raul pe care ti l-au facut parintii tai, nu cred ca a fost un rau cu intentie, din nefericire au cazut si ei victime unor patimi si nu au reusit sa se ridice singuri. Multumeste lui Dumnezeu ca esti ceea ce esti si ca mediul nu te-a afectat mai mult. Poate toata aceasta situatie te-a facut mai puternic, mai motivat, mai pregatit pentru viata. Nu sunt parintii perfecti dar sa stii ca sunt parinti si mai rai decat ei.