De ce ingaduie Dumnezeu asa ceva, e greu de inteles pentru noi, suflete ratacite la randul nostru, dar cu pretentii de intelepciune ce tinde spre desavarsire.
Daca preotul a ajuns sau nu in randul sfintilor mucenici, as vrea sa cred ca da, desi numai Dumnezeu stie cum stau lucrurile. Pentru ca nu-i totuna sa mori alegand asta, (decat sa te lepezi de Hristos), sau sa fii victima unui nebun, care poate fi lesne asemanat cu o fiara salbatica sau un animal din gospodarie aflat intr-o stare de agitatie neobisnuita din anumite cauze. Nici judecata si nici blestemul nu poate fi luat in discutie. Oricum, martir sau nu, faptul ca in toate bisericile din tara, acest preot este pomenit la proscomidie, "rezolva" discret lucrurile, in cazul in care ar mai fi pe undeva vreun semn de intrebare.
Citat:
În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia
Off-topic: cred ca, in curand, o las balta cu apartenenta la acest forum; de data asta pe bune. Trebuie sa ies de sub influenta unor teorii conspirative enervant deopotriva de angoasante, instigatoare/incitante la revolta, si mai ales, inconsistente in raport cu adevarurile vietii de zi cu zi. Postarea de mai sus de aceasta, ca si toate in acelasi spirit de pe forum, sunt, de acum, nule si vide de continut. Consider cu seriozitate ideea de a iesi de pe forum, si nu numai, si de a ma gandi serios la hibele din tabara gandirii "cu pretext duhovnicesc", reactionare si nostalgic-medievaliste. Evul Mediu s-a dus, la fel si multe altele, multe valori general-umane, iar credinta religioasa, crestina sau nu, se vede "pe teren" ca va pierde lupta, aici, pe Pamant. Ce se va intampla DUPA acel moment...ei bine, e doar un fapt de credinta...aliniat cu unele fapte reale si opus altora. Nu spun mai mult.
|
Intotdeauna, avem la indemana liberul arbitru. Alegerea de a intra sau nu pe forum, de a citi un topic sau altul, de a te implica sau nu in discutie, de a crede (de fapt nu de a crede, ci de a te amagi...) ca parerea ta e importanta pentru viata cuiva... Toate astea sunt urzeli ale diavolului, si arareori se intampla sa ne intarim in credinta. Marea majoritate a timpului petrecut aici atarna in partea stanga a balantei, in ciuda propriilor noastre convingeri. Cand vom ajunge "dincolo", nu vom fi intrebati cate ore ne-am petrecut pe forum, ca sa ne faca statul de plata pentru un cuantum de pensie... Faceti fiecare o verificare simpla, la care nu aveti cum sa ratati, daca sunteti corecti cu propria constiinta:
prezenta harului. Este sau nu este in inima noastra? Vorbind toata ziua de credinta, firesc ar fi sa "recunoastem" cand suntem stapaniti de har si cand acesta ne paraseste. Daca putem face aceasta diferenta, cand anume se intampla sa-l avem si cand ne paraseste? Nu cumva suntem mai aproape de Dumnezeu cu cat stam mai departe de forum si de ganduri straine?
Poate ca ar trebui deschis un topic pe aceasta tema, pentru ca fiecare sa-si spuna deschis parerea dar probabil se vor gasi "inselati" care sa-l faca praf, fiind incredintati asupra harului lor dumnezeiesc...
Asadar, daca simti nevoia sa faci o pauza, nu tine cont decat de gandul ascuns in adancul sufletului tau. Retrage-te un timp, iar daca simti vreo modificare in bine (nu doar in viata de zi cu zi prin tot ce te inconjoara, ci si rugaciunea nu mai e asaltata de ganduri pro sau contra despre anumiti useri si ideile lor, ci se indreapta singura si smerita acolo unde trebuie sa se indrepte), atunci iti va fi mai usor sa faci o diferenta si sa te decizi daca vei mai ramane, daca vei mai posta, daca vei mai citi chiar tot ce se scrie...
Doamne-ajuta.