Ei, Cristian, o fi avut omul alte lucruri de facut, fara ironie... Pe de alta parte, cand mi se intampla sa fac vreo milostenie (mica si cu inima si mai mica, precum ma cunosc) imi zic totusi sa multumesc Domnului ca m-a invrednicit pe mine, bietul de asa lucru, cat de mic. Dei, daca Domnul nu voieste sa fim milostivi cu unul sau cu altul, apoi nici nu vom putea fi.
Iustin isi face si el treaba pe aici cum poate, ca si altii, ca si mine, si in loc sa se foloseasca de o sugestie sau alta prefera sa faca pe istetul. Asa e la adolescenta, chiar daca asta poate dura un veac (de singuratate!...:). Te pui cu rebelul? Are si el fricile lui, si se apara cu istetimi mari, cu filosofari, cu mistocareli... Ca tot romanu, deh! (si eu fac la fel, deseori, din pacate...)
Asa ca eu nu m-as supara pe Iustin, atat doar ca imi e greu sa ii diger aberatiile. Si stii de ce imi e greu? Ca ma incomodeaza fix in aberatiile mele...:) Vorbesc serios!