Daca tot se doreste ca copilul de gradinita/scoala primara sa aiba experienta aceasta a inmormantarii si a mortii, atunci poate ar fi mai bine daca este dus la inmormantarea si priveghiul unui monah. Zic si eu, nu stiu. Ma gandesc ca una e cand mergi la priveghiul unui parinte gen Pr.Cleopa sau Pr.Papacioc care iti dau impresia ca sunt linistiti,luminosi, si alta e cand mergi la o scena cum a descris Ioan mai sus. Poate gresesc.

Ar fi bine sa se tina cont si de felul copilului, daca e mai sensibil, daca se tulbura usor. Daca e vb. de un parinte atunci as zice sa asiste la tot, insa per asamblu cred ca ar fi mai indicat sa mearga la priveghi/inmormantare, cand este mai marisor, macar in sa fie in generala.

In clasa a 10-a, cand aveam 16 ani, am fost la priveghiul si inmormantarea unei coelge de liceu care a murit intr-un accident grav de masina (soferul beat, ploaie,noapte, masina a cazut de pe pod, ea nu a purtat centura in spate etc.). Si Roxana, Dumnezeu sa o ierte!, era toata vanata pe fata si avea si zgarieturi, gatul era intr-o pozitie ciudata, caci era rupt-cuza mortii-. Pei, nu a fost prea placuta privelistea nici ptr. un adolescent, adult, ptr. un copilas nici atat.

Cand a murit vecina mea preferata, eram prin scoala primara, cls I-IV, mama m-a luat cu ea la priveghi si dupa ce s-a asezat jos langa rudele vecinei, mi-a zis sa imi i-au ramasn bun de la Margareta. Dar am ramas intr-un colt caci imi era cam frica sa ma aproprii de cosciug. Daca copilul nu e pragatit dinainte si nu i se spune cat de cat care e chestia cu moartea etc. nu e bine sa il iei cu tine, caci o sa fie o experienta ciudata ptr. el, daca nu horror. Iar da el nu vrea sa se aproprie sau vrea sa plece, sa fie lasat, caci moartea nu e frumoasa.

Personal nu am ramas cu traume, n-am avut cosmaruri, au fost experiente neplacute, insa nu m-au marcat. Insa nu a bocit nici o baba, nu s-a tras nimeni de par si nu s-a isterizat nimeni. A fost trist, dar nu am asistat la scene de genul prezentate mai sus.

Profesoara de religie din generala ne-a spus cam asa: sa nu plangem ptr. cei adormiti, ci ptr. noi caci am ramas in viata si nu suntem pregatiti ptr. a trece dincolo din cauza pacatelor. Cu cat ai mai multe pacate si esti impatimit, cu atat iti va fi mai frica de moarte, caci simti, de multe ori fara sa iti dai seama, ca nu esti pregatit.

Fiecare sa faca cum crede de cuviinta.